Sunt de nouă ani în București, și de atunci mă tot plimb cu tramvaiul sau autobuzul, fac poze și trag cu urechea la ce mai aud interesant sau amuzant pe ici, pe colo. De ce tramvaiul? Pentru că mi se pare un bun mijloc de deplasare pe orice tip de distanță și, spre deosebire de autbouze sau trolee, e mai puțin incomodat de traficul cotidian. Și pentru că poate ajunge în mai multe zone unde metroul încă nu o poate face. Cu condiția să nu fii foarte grăbit și să pleci cu mai mult timp înainte dacă trebuie să ajungi la o întâlnire importantă.
Din păcate, rețeaua de transport public din capitală este încă deficitară și mai avem de așteptat ani buni până să putem vedea vreo îmbunătățire majoră adusă acesteia. Cât despre rețeaua de linii de tramvai, aceasta tot suferă tentative de modernizare de ani buni. Și spun suferă, pentru că reabilitarea unui segment durează cel puțin câțiva ani. Și să luăm două exemple concrete.
Tramvaiul 19 nu a mai văzut vreun răsărit sau apus din 2011. „În vederea executării lucrărilor de reabilitare a sistemului rutier de pe strada Liviu Rebreanu, pe tronsonul cuprins între bdul Camil Ressu și bdul Nicolae Grigorescu, începând cu data de 05.07.2011 … linia de tramvaie 19 se suspendă“, stă scris într-un comunicat al RATB. Și suspendată va rămâne până în februarie 2017, cel puțin, după cum este afișat pe un panou aflat în imediata apropiere a unei stații de autobuz de pe Liviu Rebreanu. Asta pentru că abia în februarie 2014 au început lucrările de „modernizare și geometrizare a sistemului rutier“ și a liniei de tramvai de pe Liviu Rebreanu, pe tronsonul dintre bulevardele Nicolae Grigorescu și 1 Decembrie 1918, lucrări ce au ca termen de executare 36 de luni de la data începerii. Singura variantă de deplasare pe întreaga distanță a bulevardului Liviu Rebreanu au rămas autobuzele liniei 330, unde intervalul dintre vehicule indicat de RATB este de cel puțin 10-12 minute în zilele lucrătoare și 16-18 minute în zilele de sâmbătă și duminică. Intervalul se respectă, cel mai probabil, la plecarea autobuzelor de la capetele de linie, pentru că ceea ce se petrece de fapt în traficul bucureștean e greu de calculat sau estimat. Nu ne rămâne decât să mai așteptăm încă 16 luni pentru a ne putea deplasa pe această linie mai modernă și mai geometrică, asta dacă nu va apuca să ruginească între timp.
Sâmbătă, 24 octombrie 2015, acest panou nu mai exista.
Nu se auzeau nici roțile tramvaielor scurgându-se pe șine.
„Linia de tramvaie 55 se suspendă în perioada executării lucrărilor de reabilitare a sistemului rutier și a liniilor de tramvai de pe șos. Iancului, proiect inițiat de Primăria Municipiului București începând cu data de 15.06.2013“. Alt comunicat, altă poveste, dar poate mai puțin tristă. 55-ul nu a mai scârțâit de aproape doi ani și jumătate pe Iancului, dar un alt panou ne informează că circulația tramvaielor va fi fost reluată începând cu data de 26 octombrie 2015. Mai mult, primăria își și cere scuze pentru disconfortul creat. Eu, unul, sper ca tramvaiul să nu scârțâie nici de acum încolo, ci să meargă lin ca și somnul meu de dimineață, căci m-am mutat în zonă de ceva timp. Partea plină a paharului ar fi că în tot acest timp linia de tramvai a deservit ca locuri de parcare pentru posesorii de automobile din zonă, dar nu știu ce se va întâmpla odată ce tramvaiele își vor repune roțile în mișcare. Lupta pentru un loc de parcare va deveni acerbă, căci orice șofer va dori să-și știe mașina în siguranță și cât mai aproape de casă, mai ales că se apropie iarna. Și, cu toate că șoseaua Iancului va beneficia de o linie de tramvai reabilitată, nu putem spune același lucru și despre bdul Pache Protopopescu, ce pare să fie un șantier continuu. Pesemne că răposatul edil se răsucește pe toate părțile văzând cum, în ciuda a 122 de ani trecuți peste piatra sa de căpătâi și a eforturilor continue de modernizare, mai-marii urbei din ziua de azi nu reușesc să facă timp de câteva mandate ce a făcut dânsul în doar trei ani și jumătate.
Bucureștenii din cartierele pe care le uneau cele câteva tramvaie ce treceau și pe la Titan au pierdut șirul anilor de când edilii lucrează la „modernizarea și geometrizarea” liniilor.
Aș fi vrut să vă pot oferi și un exemplu pozitiv, dar mi-a fost greu să găsesc unul. Deplângeam acum ceva timp și starea precară a tramvaielor, și faptul că avem prea puține tramvaie noi, despre care domnul Oprescu spunea că ar costa cam mult, calculând probabil direct proporțional cu partea lui de profit. Dacă soluții pentru tramvaie noi există, chiar pe plan local și la un preț decent, avem nevoie și de o rețea modernă pe care acestea să se poată deplasa, pentru că nu poți să mergi cu limuzina prin lanul de porumb.