Cultura urbană a luat multe fețe, a împrumutat multe forme și s-a concretizat în multe haluri pe ultimii ani. În capitală s-au născut sau au renăscut din cenușă spații pierdute-n vreme. Prin inițiativă și curaj, câteva mâini de oameni din București au spus stop uitării. Așa au fost ridicate tot soiul de arii creative care stau cu un picior în trecut și cu unul în viitor. Ce-i în prezent? Inițiativa frumoasă de postindustrie culturală.

Urc dealul care ia în brațe Parcul Carol. E soare pe șinele de tramvai, e soare pe garduri și mai ales pe fruntea mea. Acum câteva luni cineva îmi povestea de „Proiectul Halele Carol”. Știu că am trecut pragul spațiului la un eveniment. Am uitat acum de eveniment dar în cap mi-a rămas întipărit locul și izul de vechi cu nou, trecut cu prezent care poate fi găsit pe la toate colțurile halelor.

În 1887 se ridică pe actualul teren de lângă Parcul Carol vechile hale ale fabricii Wolff, știute mai apoi ca „Steaua roșie” și actualmente „Hesper”. E un loc plin de istorie industrială, un exemplu bun de dat pentru ce a apus deși înainte era o mândrie pentru mediul industro-dezvoltator al României.

Sună telefonul în buzunarul stâng. Răspund și-mi dau seama că sunt în întârziere. La poarta uzinei de pe Doctor Constantin Istrati numărul 1 un nene sprijină un scaun la umbra coșmeliei din care păzește. Dăm „bună ziua” și eu și Silviu și mergem către „hale”. Nu mai văzusem proiectul Halele Carol pe timp de zi. Se deschid porți și uși metalice mari. Înăuntru găsim serenitate. Silviu îmi povestește despre istoria clădirii rămase în picioare. Bazele ei au fost puse tocmai în 1877, dar nu aici, ci în capătul celălalt al orașului, în Ghencea mai exact. În 1887 inginerul Erhardt Wolff mută atelierul, deschis în cartierul Militari de azi, pe actualul său spațiu. La Carol s-au făcut și fabricat destule. De la focoase pentru război până la armături din bronz sau fontă, maeștrii care au lucrat aici s-au îndeletnicit până și cu manufacturarea de cazane cu aburi sau tuburi de sondaj. Începuse industria petrolieră să dea din coadă, iar piața asta cerea.

Proiectul Halele Carol e văzut… nu știu exact în ce fel de cei care vin la evenimente aici. Eu îl văd ca pe o renaștere și conservare a trecutului în secolul în care trăim.

Când am ajuns la Halele Carol era soare și pregătirile în toi-spre-finalizare pentru expoziția „Design Post-Industrie”: cinci instalații-intervenții realizate de artiști din România dar și din Norvegia.

Bucureștiul are nevoie de astfel de proiecte și de reînvierea sub un suflu modern a spațiilor uitate. Doar prin investiție și conservare putem renaște farmecul capitalei de altădată.

Foto: Andrei Constantinescu