Astăzi, începând cu ora 15, va fi proiectat filmul „Piața Universității – România (1990)”, regizat de Stere Gulea. Proiecția va avea loc în Bulevardul Carol I nr. 55, la Pub. KAFKA. La finalul filmului, cei care doresc sunt invitați să participe la o discuție liberă cu Maria Dobrovicescu, supraviețuitoare a Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

A fost ridicată chiar la Kilometrul Zero și dusă la unitatea de jandarmi de la Măgurele. Deținuți de drept comun (violatori, criminali și tâlhari) au fost aduși la Măgurele și amestecați cu manifestanții reținuți în Piața Universității.

Ora 18:00, Piața Universității din București
Sunteți așteptați pentru a aprinde o lumânare în memoria celor ce și-au pierdut viața în timpul acelor zile cumplite.

Mai multe informații despre evenimentele din iunie 1990 aflați de aici sau de aici.

În aprilie 1990, la patru luni de la Revoluția din Decembrie 1989, în București începea prima mare manifestație anticomunistă postdecembristă. Sunt organizate mitinguri împotriva FSN-ului, printre protestatari fiind un număr mare de membri ai Ligii Studenților.

În dimineața zilei de 24 aprilie 1990, Ion Iliescu îi numește „golani“ pe cei care contestau noua formațiune mastodont condusă de el. Pe clădirea Institutului de Arhitectură a fost apoi montată o inscripție: „Facultate de golani”. A urmat deschiderea balconului Facultății de Geologie, de unde au vorbit pe perioada Golaniadei mai multe persoane. Manifestația a durat peste 50 de zile, Piața Universității fiind proclamată „Zonă liberă de neo-comunism”.

În dimineața zilei de 13 iunie 1990, campania agresivă a FSN-ului a ajuns la apogeu: opresiunea fizică: demonstranții și greviștii foamei din Piața Universității sunt brutalizați și arestați. Poliția dă buzna în sălile Institutului de Arhitectură și îi arestează pe studenții care lucrau în ateliere. Președintele Ligii Studenților din Universitate, Marian Munteanu, este ridicat de la domiciliu și reținut, în stare de arest, la o secție de poliție. În câteva ore, mii de oameni revoltați s-au adunat în centrul capitalei pentru a cere eliberarea celor reținuți ilegal.

În noaptea de 13-14 iunie ajung în București mineri din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma, preluați din Gara de Nord de ofițeri ai serviciilor secrete și direcționați spre Piața Universității.

Vor urma agresiuni atroce, fântâna de la Universitate va căpăta culoarea sângelui celor bătuți și aruncați în ea. Oprimarea manifestației va avea drept consecințe morți și răniți, devastarea unor instituții de învățământ (Facultatea de Geologie, Facultatea de Litere, Facultatea de Matematică și Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“) și a unor clădiri de patrimoniu vinovate că erau sediul partidelor românești tradiționale, opozantele FSN-ului. Victime au căzut studenți, profesori universitari, dar și oameni aflați întâmplător în zonă sau în drum spre casă ori serviciu, în special cei care „aveau față de intelectuali“. Au fost bătuți până la sânge, cu bâte și răngi de mineri și de angajați ai ministerului de interne îmbrăcați în civili.

Astăzi se împlinesc 25 ani de atunci și, pentru că eroii nu mor niciodată, dar vinovații nu au fost trași la răspundere nici până acum, Rezistența Civilă aduce un omagiu celor care au murit pentru libertate, demnitate și dreptate. E datoria noastră morală să îi cinstim și să le aducem un omagiu. Conform legii, acțiunile comemorative nu necesită aprobare.

Detalii despre comemorarea de azi: http://on.fb.me/1FeqbUz

‪#‎EroiiNuMor‬ ‪#‎Cinstelor‬

Foto: Mediafax (Emanuel Pârvu)