Institutul Cantacuzino a fost înființat în 1921 și a reprezentat cel mai important centru de cercetare în domeniul vaccinului din estul Europei. În ciuda declarațiilor politice care nu pot să-i nege importanța pentru securitatea națională, nu a primit deocamdată niciun ajutor pentru a putea relua producția. Ar fi frumos ca peste 6 ani să-i serbăm centenarul așa cum se cuvine, așa cum merită.
Pentru mine, Institul Cantacuzino înseamnă în primul rând vaccinuri. Există acum persoane care fac campanii împotriva folosirii acestor metode de prevenire a bolilor. Unii sunt convinși, alții nu știu ce să creadă, dar eu îmi iau în fiecare an doza de vaccin antigripal. 35-40 de lei nu sunt niște bani pe care un cadru didactic, cum am fost eu, să-i scoată cu ușurință din buzunar. Iar eu m-am apucat de antigripal tocmai pentru că lucram în învățământ și veneam în contact în permanență cu tot felul de viruși respiratorii. Și pentru că în primul an am fost atât de bolnavă, încât credeam că n-o să-mi mai revin. Dar știam încă din copilărie de polidin, așa că am făcut o cură dureroasă, dar salvatoare, cu injecții intramusculare. Și pentru că nu consider boala o binecuvântare care vine să-ți aducă vești despre tine și să te facă mai puternic și mai conștient, ci doar o pierdere de vreme, cu riscuri mult prea mari, prefer prevenția.
La protestul din 4 aprilie pentru salvarea institutului, în afară de oamenii în halate și de cei, foarte puțini, de la presă, era o doamnă care părea mai implicată decât toți cei de acolo. De parcă viața ei ar fi depins de revendicările protestului. Mi-a povestit cum a făcut cancer de piele: a zgâriat-o pisica. Și ce legătură are Cantacuzino cu asta? Femeia luase o perioadă cantastim, starea i se îmbunătățise, dar apoi cantastim a dispărut de pe piață. Doar aici se fabrica. Costa 10 lei. „Nu 10, 50, 100 de lei să coste, numai să îl găsesc.” Părea optimistă că dacă politicienilor nu le pasă, noi, cetățenii, vom reuși să salvăm institutul.
Tot acolo l-am întâlnit pe domnul Prof. Dr. Mircea Ioan Popa, cel care organizase protestul, alături de studenții de la Medicină. Am stat de vorbă cu domnia sa pentru a afla mai multe despre situația institutului, despre activitatea trecută și prezentă și despre ce se mai poate face.
Până acum au reușit să strângă peste 8000 de semnături pentru o petiție pe care au depus-o la guvern, la președenție, camera deputaților, senat și SRI.
Președintele, care pe 13 mai a făcut o vizită la institut, a declarat că susține salvarea lui și reînceperea activității. Guvernul a promis în urmă cu aproape trei săptămâni un împrumut de 33 de milioane de lei, care nu a fost aprobat de ministerul de justiție. Ba mai mult, prin art. 7 al unei ordonanțe de urgență s-a discutat despre lichidarea lui, ne-a spus domnul Mircea Ioan Popa.
Bună dimineața, București!: Care au fost cauzele declinului acestei instituții?
Mircea Ioan Popa: Nici eu, nici studenții și nici alți simpli cetățeni nu putem și nu suntem în măsură să spunem cine este vinovat și care sunt cauzele exacte. Tot ce pot să vă spun este că în toate discuțiile legate de acest subiect apar două aspecte: interesele imobiliare (Institutul deține un teren de 4 ha în Splaiul Independenței, altul de 11 ha în Băneasa și alte suprafețe la Darvari și Iași) și cele legate de prețul pe piața medicamentelor, întrucât producția internă de vaccinuri duce la scăderea prețului pentru produsele din import.
Cea mai recentă lovitură dată institutului este mutarea lui de la un minister la altul.
BDB!: Care era activitatea în trecut și ce se mai face acum la institut?
MIP: Institutul a avut în portofoliu sute de produse, a avut filiale în mai multe orașe mari, a asigurat toate vaccinurile necesare programului național de imunizare pentru multe zeci de ani, până în 1995, când s-a introdus și vaccinul împotriva hepatitei de tip B, care nu se producea aici.
Acum nu poate să participe la concursurile pentru granturi (are conturile blocate, e descalificat de la început); nu poate să participe la licitații pentru a vinde medii de cultură; din cauza datoriilor, banii care se mai câștigă ajung direct la ANAF.
Momentan se continuă activitatea de cercetare. Se lucrează la proiecte care pot fi finanțate direct de la minister, iar altele sunt în colaborare cu instituții internaționale. Organizația Mondială a Sănătății și Institutul Pasteur (Cantacuzino aparține Rețelei Institutelor Pasteur) susțin importanța lui.
Institutul ar putea să producă în primă fază vaccin antigripal și BCG (vaccinul împotriva tuberculozei), iar apoi să revină la alte produe „dispărute”pentru moment. Printre acestea se numără tuberculina (substanța prin care se depistează TBC-ul) și care nu este în cantități suficiente, raportat la numărul mare de îmbolnăviri.
BDB!: Care este importanța Institutului pentru cetățeanul de rând?
MIP: În situații de criză institutul poate să fabrice produsele biologice necesare pe care un institut din străinătate le oferă doar cumpărătorului care este mai solvabil (are bani, plătește la timp, a mai cumpărat cantități mari de la el). E important să se știe ce microb a produs o anumită boală, cum se răspândește și să se poată interveni în caz de epidemie. Apoi, sunt oameni care vor să cumpere vaccinul antigripal din România.
BDB!: Care era cu aproximație prețul unui vaccin produs aici?
MIP: Prețul este de aproximativ 4 EUR, dar el poate fluctua. Ce contează este faptul că prețul unui vaccin importat e întotdeauna mai mare atâta timp cât nu există un producător intern.
Am să vă spun și dumneavoastră istoria pe care o repet de fiecare dată: Anul gripei, anul sperieturii la nivel mondial, anul recomandărilor internaționale: aceasta a dus la decizia guvernului de a importa vaccin pandemic în valoare de 7 milioane EUR, pentru circa 1 milion de doze de vaccin. Însă România nu a reprezentat ținta favorită pentru producătorii de vaccin și s-a discutat despre ”răbdare”. Institutul Cantacuzino s-a mobilizat și cu o sumă mai mică a produs în timp record (între primii producători de vaccin pandemic la nivel mondial) 3 milioane de doze de vaccin.
Să o luăm altfel, dacă România ar fi importat 3 milioane de doze de vaccin, prețul depășea binișor 21 milioane EUR. Împrumutul din 2006 pentru linia de producție a fost de 11,5 milioane EUR.
BDB!: Ce alte vaccinuri sau medicamente se mai produceau aici?
MIP: Lista este foarte lungă, peste 400 de produse diferite. Își mai aduc românii aminte de orostim, polidin, PPD (tuberculină), toate tipurile de vaccin, o serie de seruri de diagnostic, dar și pentru administrare la om? (De unde vom avea ser antidifteric, la nevoie? De precizat: nu mai există difterie în România de foarte mult timp. De ce? O bună parte din merit se datorează… Institutului Cantacuzino. Acum nu există difterie în România, dar în lume, da. Această boală se tratează cu ser antidifteric. În trecut și acesta era produs tot aici.)
BDB!: Ce este cantastim?
MIP: Este un produs original obținut în urma cercetărilor de aici. S-a comercializat între 1991 și 2010. Este un produs care mărește capacitatea de apărare a organismului. A fost folosit ca tratament în infecții repetate sau în stări de imunosupresie (tratament adjuvant în cancer).
În încheiere, domnul profesor a vrut să sublinieze:
„Există doar două variante:
1. există voință politică și atunci Institutul Cantacuzino nu va fi doar salvat, dar va fi și susținut, întărit și va continua în viitor tradiția lăsată moștenire de înaintașii noștri, pentru binele și pentru sănătatea poporului român;
2. nu există voință politică și atunci lucrurile vor stagna (în așteptarea plecării specialiștilor, care sunt ne-salarizați sau salarizați foarte prost) și se vor înrăutăți, iar cine va duce la asta va trebui să răspundă în fața întregii țări. Vremea responsabilității și responsabilizării va veni, inerent.”