Bucureștiul trăiește. Respiră. Bucureștiul oferă. Pe strada Ilfov, la nr. 1, sector 5, găsim UNTEATRU, una dintre cele mai bune companii de teatru independent din România, înființat de Andreea și Andrei Grosu.

Și Andrei și Andreea au zis: Să se facă UNTEATRU. Și s-a făcut. De ce? Cum? De când, până când?

Păi, Andrei și Andreea au puteri supranaturale și o baghetă magică. Au spus UNTEATRU, dar nu orice teatru, ci unul blând, bun, de nu te mai saturi, ăla pentru totdeauna.

De ce? E simplu. Pentru că era nevoie de el. Pentru că trebuia. Pentru că voia să se nască. Și ne-a ales pe noi.

Cum? Prin întâmplarea întâmplătoare a întâmplării noastre întâmplate, prin miracolul unei povești. De iubire. De început. De drum.

De când, până când?De ieri până pentru totdeauna.

Pe o scară de la 1 la 10 unde v-ați situa nebunia de a începe acest proiect? De ce?

Ha. 10x10x10x10x10. În ordinea operațiilor asta e mult. Nu credem că există nebuni mai nebuni decât noi. Teatru din nimic. Zero resurse. Noi doi și un gând. E aruncare în gol fără plasă când construiești un teatru independent de bani. Nu ne-am făcut nicio socoteală. Am văzut un spectacol undeva care nu mai avea unde să se joace și care urma să fie îngropat. Am hotărât că e prea bun și prea tânăr să moară și ne-am imaginat un spațiu în care spectacolele să trăiască atât cât le e dat. Și s-a făcut. Cu bagheta aia.

Cum ați găsit spațiul? Vrem povestea lui. Vrem detalii.

Spațiul era acolo în așteptare. E spațiul unor oameni mișto, iubitori de artă. Lor le datorăm mult. Mult. Picanterii nu prea sunt. Poate doar imaginea cu noi doi, o găleată și o mătură (bagheta de care tot vorbeam), încercând să scoatem 50 kg de moloz din sala care e acum de spectacole.

Cu ce asociați tot ce faceți aici? 3 cuvinte frumoase și 2 urâte.

1. istorie 2. magie 3. aer

1. nesiguranță 2. birocrație

Ce atrage oamenii la UNTEATRU?

Teatrul.

V-ați confruntat și cu reacții agresive? Exemplificați!

O, da. Am avut întâlniri cu oameni care consideră că e înjositor ca actorii să joace în astfel de locuri – pentru că nu au condiții – catifea, cabine individuale, pereți capitonați. Asta e întotdeauna amuzant. Din fericire, noi avem actori fericiți și nu ne lăsăm frustrați de lipsa unor (tuturor) lucrurilor (nu că nu ne-am dori să avem niște scaune mai comode în sală).

Cu cine lucrați? Ce nume și personalități frumoase/ intrigante s-au manifestat aici?

Cu oameni. Oameni intriganți și frumoși și intrigant de frumoși toți în linie. E o bogăție la UNTEATRU, pe care nicio catifea din lume nu o egalează. E prea lungă lista, dar o găsiți pe site-ul nostru.

Povestiți-mi 2 întâmplări amuzante petrecute în UNTEATRU. Una Andreea, una Andrei.

A1: O doamnă aranjată, purtătoare profesionistă de blănuri coboară scările spre foaier. Un aer ușor contrariat. Întreabă timid: aici e teatru? Da. Sigur? Da. Haideți că ies să aștept pe cineva și mă întorc. Sigur. Și dusă a fost!

A2: Se făcea că într-o seară obișnuită, la un spectacol oarecare a apărut un domn oarecine ușor agitat și transpirat care a cerut cu neliniște adresa wc-ului. Menționăm că la momentul respectiv baia noastră care e izolată de un culoar lung avea în dotare în loc de ușa, o copertină. După drumul până la baie domnul în cauză s-a întors neconvins de tehnologia UNTEATRU. Un pic mai agitat, mai grăbit și mai transpirat a plecat în căutarea unei toalete cu uși de fier. După un timp s-a întors fericit. Eliberat. (Situația s-a remediat. În prezent avem ușa la toaletă)

La ce să ne așteptăm de la voi?

La teatru neîncetat. La reușită. La nebunie. La răbufnire. La declarații de război. La mărire. La aglomerare. La încă o selecție. La obsesii. La libertate. La bună creștere. La prezență. La petrecere. La credință. La prietenie. La liniște. La multe.Dar niciodată la încetare!