De câte ori trec pe lângă Patinoarul „23 August“, pardon, „Mihai Flamaropol“, mă apucă, așa, o nostalgie.

Parcă aud vuietul tribunei care saluta vreun gol marcat de Tureanu sau o paradă a lui Netedu. Nu e însă nimic. Sunt doar gândurile mele. Cel mai mare patinoar al țării e o ruină. La un moment dat a și fost închis de autorități. Mai aveau să-i pună bulina roșie și gata. I-au dat drumul după ceva vreme, ca și bazinului pentru sărituri de la trambulină din apropiere, fără prea multe explicații sau lucrări de consolidare. Episodul cu închiderea s-a repetat de curând, însă în prezent patinoarul funcționează. Cele câteva echipe din București care încă supraviețuiesc prin Liga Națională de hochei se antrenează și joacă pe gheața de pe „Mihai Flamaropol“. În paralel cu hocheiul, patinajul nostru artistic, care nici el nu mai are cu ce să se laude de ani buni, supraviețuiește încă. Câțiva foști sportivi își mai rotunjesc veniturile predând lecții. Copiii vin cu inima deschisă la patinoar. Unii sunt atrași de puc și de crosă, alții de piruetele și de celelalte „figuri“ văzute pe la televizor. Toți vor să facă unul dintre aceste două sporturi care au în comun gheața. „Parcă zburăm. Niciun alt sport nu îți dă senzația asta“, îți spuneau, pline de entuziasm, după câteva luni de patinaj, fetele mele. Zilele trecute, șefii sportului românesc au anunțat că e mult mai rentabil să construiești un patinoar nou, decât să-l consolidăm și să-l întreținem pe bătrânul „Mihai Flamaropol“. Soarta Patinoarului „Mihai Flamaropol“ chiar este un subiect de dezbatere. Și copiii noștri ce fac până când vom avea un alt patinoar? Nimeni nu știe, nimeni nu oferă un răspuns. Nimeni nu poate fi sigur că, odată dărâmat, „Mihai Flamaropol“ va fi „reîncarnat“.

Construită la începutul anilor ’50, clădirea nu este monument de arhitectură, dar păstrează mărturii ale istoriei. De aceea, propunem oficialităților ca în cazul în care vor alege să-l demoleze, să păstreze câte ceva pentru un viitor muzeu al acestui patinoar și al sporturilor pe gheață: o mantinelă, o plasă de poartă, dușumeaua, un element din instalația de răcire și altele asemenea. E timpul să învățăm să conservăm istoria, să o povestim și să o transmitem copiilor noștri. În edițiile noastre viitoare ne-am gândit să vă facem cunoscută istoria acestui patinoar, povestea celui care i-a dat numele după 1990, Mihai Flamaropol, secretul generației de aur a hocheiului românesc, cea care a învins echipa Statelor Unite ale Americii, succes considerat ca fiind una dintre cele mai mari surprize din istorie. Vom depăna amintiri cu cei mai buni dintre cei buni ai patinajului românesc. Copiii îi vor cere lui Moș Crăciun să aibă grijă de patinoar, iar noi, cei mari, ne vom adresa autorităților, vom veni cu propuneri, vom face tot ce putem ca „Mihai Flamaropol“ să nu ne dispară, ci să devină mai frumos, mai primitor și mai încăpător!

Adi Dobre | adidobre.wordpress.com