Trăim înconjurați de povești – cu începuturi line sau abrupte, cu modulații jucăușe și surprinzătoare, cu schimbări de situație și scenarii imprevizibile, cu întâlniri și alegeri; povești fericite cu traiectorii în ascensiune, povești triste cu dureri și chin, dar cele mai multe rămân poveștile necitite, aflate sub privirea noastră împăienjenită de prejudecăți.

Oamenii străzii își trăiesc poveștile înconjurați de mizerie, foame, frig, dependențe și deznădejde. Dimineața, în timp ce noi ne îndreptăm spre serviciu, ei mișună pe străzi, îmbrăcați sărăcăcios și murdar, uneori primesc un covrig la patiserie, alteori cerșesc o țigară. De obicei, trecătorii merg nepăsători mai departe, ghidați de gândul că acești oameni defavorizați sunt vinovați de situația în care se află. Noaptea, când noi ne retragem în așternuturi curate și calde, ei își găsesc refugiul sub un tobogan în parc, într-o scară de bloc sau o mașină părăsită.

Îi vedem pe stradă, câteodată și în presă, la televizor sau pe internet. Ne sunt descrise situațiile lor în diferite lumini și umbre – neputința autorităților de a-i ajuta să se reintegreze în societate, lipsa voinței lor de a duce o viață normală sau, dimpotrivă, lupta de a găsi un loc de muncă. Un alt reportaj ne arată cum oamenii străzii, îmbăiați și îmbrăcați în haine de designer, sunt întineriți artificial și transformați la suprafață. Însă, cine încearcă în mod real să-i ajute, să sape către adevărata problemă?

Prin proiectul ReDevenim, susținut de Asociația Tineri pentru Tineri România, coordonatorul, Cosmin Dinu, și voluntarii își propun să facă o schimbare reală atât în rândul oamenilor fără adăpost, cât și în cel al privitorilor, oferindu-le posibilitatea să ofere concret sprijin persoanelor vulnerabile. Totul a pornit de la căutarea autentică a nevoilor și găsirea unor soluțiilor potrivite, ținând cont că în București trăiesc peste 5000 de persoane adulte fără adăpost, dintre care până la 75% sunt bărbați.

ReDevenim înseamnă adăpost, sprijin emoțional și consiliere, interacțiune și socializare, obținerea unui loc de muncă și dobândirea unei vieți independente. În anul 2014, proiectul a primit jumătate din bani printr-o sponsorizare de 7000 de dolari, iar cealaltă jumătate necesară desfășurării programului a fost strânsă de la donatori.

În luna mai, a fost închiriat un apartament cu 4 camere – spațiul în care au fost găzduite 10 persoane, nu mai mult de 6 în același timp, dintre care 3 sunt încă în proiect. Beneficiarii sunt selectați în funcție de mai multe criterii: nu trebuie să aibă dependențe (alcool, droguri), să se regăsească în categoria de vârstă 18-45 de ani, să fie motivați să iasă prin muncă din situația defavorizată. Mai mult decât atât, recomandările vin din partea Samusocial, o asociație care întâmpină problemele persoanelor marginalizate și care are o bază de date, un istoric și psihologi care să evalueze disponibilitatea pentru schimbare.

În acest apartament, bărbații primesc haine, mâncare, telefon și se bucură și de alte facilități, dar trebuie să respecte curățenia, să-i respecte pe colegii de apartament și pe vecini, să nu consume alcool și, cel mai important, să își găsească un serviciu în cel mult 2 luni. Unul dintre beneficiari, când i-au fost prezentate regulile, a spus că își dorește foarte mult să doarmă… câteva zile, pentru că nu mai dormise de mult timp într-o casă. Surprinzător, unii oameni fără adăpost au deja un loc de muncă, iar acestora li se acordă prioritate în proiect. Dacă vă întrebați cum este posibil, cum cineva merge la muncă fără să aibă unde să doarmă și unde să se spele, răspunsul este tulburător: cu un prosop îmbibat cu apă și săpun se spală într-o toaletă din mall, iar cu altul uscat se șterge pentru a fi curat și prezentabil la serviciu.

Cupa centurilor negre la aikido (performanța unui fost beneficiar al ReDevenim)

Nu sunt singuri în acest proces de acomodare și reintegrare. Fiecare are un mentor cu care se întâlnește o dată pe săptămână, timp de 2 ore, în care este sfătuit și îndrumat, dar, mai ales, un mentor care creează un context sănătos și un cadru potrivit, firesc, de socializare, așa cum noi toți avem când ieșim cu prietenii. Însă, câteodată vechile legături și obiceiuri sunt greu de îndepărtat din rutina zilnică, iar unii dintre beneficiari au fost excluși din program din cauză că au consumat alcool în locuință sau pentru că au venit în apartament sub influența alcoolului.

Mulți dintre oamenii fără adăpost duc această luptă pentru supraviețuire timp îndelungat, unii chiar în stradă s-au născut, alții au avut până la un punct o viață cum avem cei mai mulți dintre noi, dar ceva s-a întâmplat și existența lor a luat o întorsătură nefericită. Cosmin, coordonatorul proiectului, susține că șansele de readaptare și dorința de a recâștiga un statut social apar printre cei care, odată ajunși în apartamentul pus la dispoziție prin proiect, resimt gustul vieții așezate și își propun să treacă de la lupta pentru supraviețuire la bucuria de a trăi.

Timp de multe luni de la inițierea proiectului, oamenii au venit și au plecat – unii au ales să se reîntoarcă pe străzi, în mizerie și fără viitor, alții s-au străduit să devină independenți. Acum lucrează în diferite locuri: la firme de pază, la o spălătorie auto. Cel mai ambițios este ajutor de bucătar la un hotel de lux din capitală. Nu toți au fost tratați cu respect – unii dintre angajatori au profitat de dorința de a munci și i-au ținut 12 ore/zi, fără să-i plătească suplimentar, alții le-au spus la sfârșitul lunii că nu-i pot recompensa. Una dintre nevoile actuale este obținerea unui loc de muncă, așa că orice ofertă de muncă onestă de la dvs. este binevenită.

Ar fi dificilă evaluarea progresului, având în vedere că în centrul discuției se află viețile unor oameni care încearcă să-și schimbe complet optica prin care privesc viitorul și sistemul de valori în funcție de care fac următoarele alegeri. Totuși, inițiativa de a crea un astfel de program cu motivație puternică și soluții practice merită sprijinul și încurajarea noastră. Cei care își doresc să ajute pot contribui prin dăruirea unor obiecte de uz casnic, rafturi, mobilier de depozitare sau orice ar fi de folos într-o casă.

Foto: Ana Galbenu