În 1864 niște capitaliști ridicau fabrica Lemaitre.
Industrializarea României nu a fost începută de Ceaușescu, așa cum greșit știu mulți dintre noi. E doar o deformare a istoriei inoculată de regimul comunist și apoi de indiferența din epoca informatică. Teoretic s-ar cădea să cunoaștem realitatea, câtă vreme există atâtea surse de informare și posibilități de verificare a informației.
Unii vor spune că a păstra clădirile vechi e doar o atitudine retrogradă și paseistă. Chiar și dacă ar fi paseistă nu văd ce e rău în asta. Prezentul și viitorul nu pot exista împreună cu conservarea trecutului? Nu cumva ele există tocmai datorită trecutului?
Bucureștenii fabricau locomotive la Timpuri Noi acum un secol.
Pod peste Dâmbovița, spre Fabrica Lemaitre
Uzinele Timpuri Noi
Fabrica Timpuri Noi dă și azi numele stației de metrou. Doar că fabrica nu mai există. Nu mai există nicio urmă. Nimic.
Complexul industrial a fost cumpărat de Inter-IKEA Group prin divizia imobiliară sau printr-un fond de investiții, nu ne este clar – Interprime Properties – și demolat în întregime pentru a face loc încă unui proiect imobiliar peste orașul vechi. Cu o parte din banii încasați din vânzare, S.C. Timpuri Noi S.A. a construit o nouă uzină amplasată în localitatea Jilava, Ilfov, Șos. Giurgiului nr. 5B.
După patru ani de la achiziția terenului, Vastint Romania S.R.L. a obținut în 16 decembrie 2013 autorizația de construcție a două blocuri, cu șase, respectiv zece etaje, plus etaj tehnic în fiecare dintre cazuri (vezi foto). Proiectul actual este pentru 2 clădiri de birouri de câte zece etaje, iar într-o etapă ulterioară este prevăzută și construirea a două blocuri de locuințe. Autorizația de construire este dată de Primăria Sectorului 3, condusă de domnul Robert Negoiță.
Este de lăudat faptul că investitorii nu au fost hapsâni ca alți rechini imobiliari: deși reglementările din PUZ (plan urbanistic zonal) arată că pe acest teren pot fi construite clădiri cu 6, 10, 19 și 20 de etaje, au ales să construiască „mai aproape” de nivelul clădirilor din zonă, deci să se încadreze în peisaj, nu să le agreseze prin înălțime și/sau dimensiuni. Potrivit Mediafax, IKEA a cumpărat în 2010 terenul fostei platforme industriale Timpuri Noi, cu o suprafață de 51.000 mp, pentru suma de 34,6 milioane de euro.
Cu trei ani în urma tranzacției, în 2007, compania Timpuri Noi S.A. solicita 100 de milioane de euro, fără TVA, pentru vânzarea terenului, ocupat în proporție de 60% de construcții. Printre acționarii Timpuri Noi S.A. se numărau Asociația Salariaților, cu 73,64% din titluri, SIF Muntenia cu 21,95% din capital și investitorii Adrian Breazu și Gheorghe Ionescu.
În toamna lui 2013 dispărea din complexul fostelor uzine Lemaitre o casă în stil neoromânesc, supraviețuitoare pe platforma industrială, aflată la limita dinspre Strada Ion Minulescu. Conform domnului C. D. Mocanu (Simply Bucharest), care a scris pe baza unor mărturii, „clădirea a fost inițial locuința unui înalt funcționar al Uzinelor Lemaitre, ca și o alta aflată pe o stradă învecinată. […] În anii ’70 aici a funcționat Serviciul desfacere, care avea adresa oficială pe Strada Bela Brainer nr. 8 și la care accesul se făcea direct din această stradă. Mai târziu, pe măsura apariției unor noi clădiri administrative, imobilul a fost inclus în perimetrul uzinei, a avut mai multe utilizări, a suferit câteva modificări constructive și în final a fost atribuit Centrului de calcul.”
În după-amiaza zilei de 3 februarie, trecând întâmplător prin zonă, am fost martorul primei reprize de demolare a ultimei clădiri rămase în picioare pe fosta platformă industrială Timpuri Noi. A fost pusă la pământ complet abia a doua zi, utilajele fiind întrerupte din distrugere de lăsarea întunericului. A fost clădită în perioada ’55 – ’60. Stația ITB Timpuri Noi (n.r. ITB pe atunci, RATB astăzi) era amplasată în dreptul ei. La un moment dat a adăpostit un atelier de proiectare. Prin ferestre puteai zări planșetele și aparatele de desen. Gardul închidea imobilul în curtea uzinei, configurația acestuia fiind schimbată după ’90 (când a fost înlocuit în totalitate) pentru a permite accesul direct la postul de transformare aflat la parter și care alimenta cu energie electrică o parte a cartierului din apropiere. Clădirea nu prezenta o valoare arhitecturală sau economică deosebită, ci una memorială și istorică. La fel de importantă.
În imaginea de mai jos vedeți clădirea demolată în săptămâna ce tocmai a trecut.
În apropiere mai există o clădire care stă mărturie a istoriei cartierului: pe strada Foișorului la nr. 150 – 150A este blocul construit de uzină la sfârșitul anilor ’50 pentru muncitorii fără locuință (locuințe de serviciu) și cunoscut oamenilor din cartier ca Blocul Timpuri Noi.
Privind proiectul de pe panoul de șantier mi-am dat seama că pe proiectanți nu i-a dus mintea să înglobeze măcar cele 2 clădiri păstrate o vreme în picioare. Ar fi fost cu adevărat un proiect creativ și care ar fi respectat și trecutul. Cât despre cei din PMB și de la Primăria Sectorului 3 de ieri și de azi (adică și de dreapta și de stânga), ei sunt consecvenți: nu au avut demnitatea, tăria și dorința de a impune să fie păstrate clădirile astea vechi și speciale. Probabil comisionul a fost prea mare pentru a mai emite pretenții.
Când fotografiam am auzit muncitorii comentând. Nu este prima experiență. În general ei privesc lucrurile astea la rece – își fac treaba pentru care sunt angajați. Destul de apatici, erau puși să demoleze și o făceau cam în reluare. Poate că salariile sunt mici, poate că variante nu au, însă când demolezi astfel de clădiri se cade măcar să simți o tristețe, nu să faci bășcălie etichetând drept „coșmelie”, „vechitură”, „căzătură”, „cocioabă”. Nu își dau seama că batjocoresc propria cultură și tradiție, specificul locului care e absolut la fel de pitoresc precum alte orașe din Europa și din lume.
Nu tot ce e mare e valoros, iar estetica nu stă în dimensiuni. Dimpotrivă, specialul este creat de particularități, iar multe dintre clădirile vechi ale Bucureștiului sunt mai solide decât cele noi. Însă în vremurile noastre încă e „șmecherie” să ai mult, mare, lucios, chiar dacă e de prost gust, nefuncțional, banal. Mulți se rup de mamă, de părinți, bunici, de tradiții, de „românesc” alegând un simplu confort și autosuficiența modernității, concentrându-se aproape exclusiv pe nevoile bazale: bani, mâncare, casă, mașină, excursii, distracții ieftine la propriu și la figurat.
Cum a ajuns să dispară Uzina Timpuri Noi
Vă prezentăm mai jos etapele principale care au dus la situația de astăzi. Veți observa unele lucruri care lasă loc de interpretări:
- 2004: Platforma industrială Uzinele Lemaitre/Timpuri Noi, proprietate a S.C. Timpuri Noi S.A., figurează în Lista Monumentelor Istorice-Municipiul București: Cod LMI B-II-m-B-19823, Denumire: Uzinele Timpuri Noi, Localitate: Municipiul București, Adresă: Splaiul Unirii 165, Sect. 3, Datare: sf. sec. XIX – prima jum. sec. XX, Observații: Au statut de monument clădirea veche a administrației, (posibile) fragmentele de construcții anterioare Primului Război Mondial, hala de vagoane realizată în anii 1925, și construcțiile realizate în anii ’70-’80.
- 2007: În cadrul negocierilor pe care le poartă pentru vânzarea uzinei, Consiliul de Administrație primește de la unul dintre posibilii cumpărători o ofertă de 93 de milioane Euro. Adunarea Generală a Acționarilor se opune însă vânzării.
- 2009: Consiliul General al Municipiului București (CGMB) aprobă Planul Urbanistic Zonal solicitat de S.C. Timpuri Noi S.A. pentru construirea pe amplasamentul uzinei a unui complex de clădiri cu înălțimea de până la 110 m. (PUZ – Splaiul Unirii nr. 165 aprobat prin HCGMB nr. 32/19.02.2009) Atenție! Planul a fost aprobat de către CGMB înaintea declasării monumentelor istorice afectate, deși avizul favorabil al Direcției de Cultură și Patrimoniu a Municipiului București condiționa aprobarea noului proiect de declasarea clădirilor cu statut de monument. Intervențiile Observatorului Urban București și ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național la Instituția Prefectului și la Primăria Municipiului București au rămas fără rezultat.
- 2009: Monumentul istoric „Uzinele Timpuri Noi” este declasat prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2406/24.09.2009 (ministru era domnul Theodor Paleologu). Practic, statutul de monument istoric este restrâns la o singură clădire care este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice – Municipiul București astfel: Cod LMI B-II-m-B-19823, Denumire: Uzinele Timpuri Noi. Birouri – fostul Centru de calcul, Localitate: Municipiul București, Adresa: Splaiul Unirii 165, Sect. 3, Datare: sf. sec. XIX – prima jum. sec. XX, Observații: Clădirea veche a administrației
- 2010: Interprime Properties, parte a grupului IKEA, cumpără Uzinele Lemaitre/Timpuri Noi (circa 5 ha de teren).
- 2010: Primăria Sectorului 3 (primar era domnul Liviu Negoiță) emite Autorizația de Desființare nr. 697/09.08.2010 a clădirilor declasate aflate pe platforma Timpuri Noi, deși acestea se aflau în zona de protecție a părții nedeclasate și a monumentelor situate pe Strada Ion Minulescu nr. 38 și nr. 46.
- 2010: Încep lucrările de demolare.
- 2012: Monumentul istoric „Uzinele Timpuri Noi. Birouri – fostul Centru de calcul” este declasat prin Ordinul Ministrului Culturii și Patrimoniului Național nr. 2457/04.09.2012 (ministru era domnul Puiu Hașotti).
- 2013: Primăria Sectorului 3 (primar era domnul Robert Sorin Negoiță) emite Autorizația de Desființare nr. 477/2013 a clădirii declasate, iar clădirea veche a administrației (casa în stil neoromânesc) este demolată.
- 2015: este demolată și ultima construcție de pe platforma industrială, cea de pe Splaiul Unirii, spre stația de metrou, cea în care a funcționat într-o perioadă un atelier de proiectare.
Industria a fost distrusă de incompetenții și speculanții care ne conduc de 25 de ani. Dar nu le-a fost de-ajuns. E nevoie să radă tot, inclusiv clădirile care „ocupă” terenurile de pe urma cărora, fără vreun drept moral, ci doar prin aranjamente, obțin averi diverși oportuniști. Iar cei vinovați suntem noi! Noi, în primul rând și cei mai vinovați. Pentru că resemnarea și indiferența, debusolarea noastră le permite!
Câtă vreme cei care distrug fără discernământ nu pățesc nimic, vom pierde tot ce înseamnă identitate, istorie, bogăție. Ar fi bună nu o amendă, ci o lege care să interzică celor care declasează monumente istorice să mai ocupe funcții în stat, iar celor care demolează clădiri ale orașului vechi care pot fi restaurate și consolidate să le fie interzis prin lege să mai desfășoare activități economice în România.
Se poate și altfel
Există însă și exemple că se poate: chiar vizavi, peste drum încă se mai află o parte din Fabrica de Tricotaje Crinul (S.C. Crinul S.A.), fondată în 1899 sub denumirea Societatea de Tricotaje București. PC Fun și PC Garage, alături de alte câteva companii (probabil chiriași cu toții) au ales să păstreze imobilul cel vechi, de patrimoniu industrial și funcționează bine mersi în el. Clădirea arată foarte bine, iar la interior ești uimit de calitatea gresiei, de exemplu, care arată ca și cum ar fi fost acum pusă. Dacă vor hotărî să mai investească ceva în ea, clădirea asta veche va valora mult mai mult decât noul ansamblu imobiliar pe care îl ridică alături IKEA.
Încă o tristeţe se adaugă celor care ne asaltează zilnic. Sunt în totalitate de acord cu opiniile exprimate. Poate vă este de folos ca material de discuţii, documentul acesta: http://www.icomos.ro/COMUNICAT-CNR-ICOMOS-TEZELE-PATRIMONIULUI.pdf
Nu trebuie să ne mirăm că, după ce i-am tăiat rădăcinile, copacul se usucă. Asta se întâmplă acum sub ochii noştri. Ni se taie rădăcinile.
Mă bucur că modesta mea evocare documentară v-a fost de folos. Felicitări!
Să auzim de bine!
Da, exact, încă o tristețe. Dar este și vina noastră că ne chircim în resemnare. Dacă ne-am mobiliza mulți am opri, ba chiar am resuscita astfel de clădiri, locuri, activități economice. Vă mulțumim mult pentru aprecieri și pentru că și datorită dvs. am putut să culegem informații pentru a oferi o istorisire cât mai completă. Am preluat și documentul. Mulțumim frumos! Știm de ICOMOS. Felicitări și dvs.!
V-ar plăcea să colaborați cu articole la publicația noastră? În curând vom fi din nou pe hârtie în 10.000 de exemplare, o dată pe lună. În felul ăsta află mult mai multă lumea despre lucrurile astea, nu rămân doar pe online.
Strângem pre-abonamente, pentru a acoperi costurile cu tiparul pentru un an: http://www.infobdb.ro/articole/5765
Să ne-auzim cu bine!
Bun articolul … am dat un link
Mulțumim frumos, mai ales pentru că ați dat un link! În felul ăsta află mai multă lume.
Dacă vă place publicația noastră și v-ați bucura ca ceea ce scriem să fie din nou tipărit pe hârtie, în formatul clasic, pe 8 pagini alb-negru, o dată pe lună, vă puteți pre-abona plătind 33 de lei pentru un an. Informațiile culese de noi, articolele și fotografiile vor ajunge la încă cel puțin 9.999 de bucureșteni.
_______________________________________________
Beneficiar: ASOCIAȚIA BUNĂ DIMINEAȚA, BUCUREȘTI!
IBAN: RO85 RZBR 0000 0600 1554 3016
COD SWIFT: RZBRROBU
CIF: 31493928
Vă rugăm să menționați ca motiv al transferului
„ABONAMENT 12 numere (PRENUME, NUME)”
_______________________________________________
DISTRIBUIȚI! Dacă duceți vorba mai departe, ne ajutați să strângem mai repede pre-abonamentele necesare pentru a tipări BDB! un an.
Nu uitați, vă rugăm, să ne trimiteți adresa de livrare și un număr de telefon la abonamente@infobdb.ro
Pe curând!
Bucurestenii fabricau locomotive la acum un secol. astazi se contruiesc spatii de birouri in locatia de la Timpuri Noi…
Având balconul în fata fabricii și trebuind sa trec zilnic prin acea mizerie nu prea ma deranjează ca fabrica a fost “rasă” măcar acum ma pot uita pe geam fără sa fiu îngrozit de acele ruine