Interviu cu domnul Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române

În urmă cu câteva săptămâni, în presă a apărut știrea că Muzeul Național al Literaturii Române este în prag de evacuare. Imobilul în care își are sediul a fost retrocedat la începutul anilor 2000, iar de atunci proprietarului nu i s-a plătit chiria. Acum, acesta a lăsat clădirea fără apă și gaze, iar pe 15 iunie muzeul ar urma să fie evacuat din sediul din Bulevardul Dacia. Proprietarul cere 30000 de euro chirie, Consiliul General al Municipiului București spune că este prea mult. S-a scris în presă, au fost și câteva proteste, indignarea a curs pe Facebook. Dar ce înseamnă un muzeu al literaturii? Ce adăpostește el și ce riscuri presupune, pentru documentele din muzeu, situația incertă a sediului? Am stat de vorbă despre toate acestea cu domnul Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București.

Protest pentru salvarea Muzeului Național al Literaturii Române

Bună dimineața, București!: În ultimele săptămâni, s-a vorbit mult în spațiul public de Muzeul Național al Literaturii Române. Au fost câteva proteste aici, la muzeu, dar și la Primăria Municipiului București, în legătură cu pericolul ca muzeul să fie evacuat din acest sediu. Aș vrea să vă întreb, domnule director, ce este un muzeu al literaturii? De ce este el important?

Ioan Cristescu: Dac-ar fi să răspund sincer, muzeul și-a căpătat o importanță mai mare acum decât avea în urmă cu 30, 40, 50 de ani – peste doi ani se împlinesc 60 de ani de când există. Și să vă spun de ce: el a fost gândit și construit, pe de o parte, ca un reflex propagandistic, în vremea aceea țările comuniste înființau muzee naționale, dar pe de altă parte, ca un centru de studiu al operei eminesciene. De asta se spune că Muzeul Literaturii are la temelie opera eminesciană, aici se află manuscrisele lui Eminescu. Primul director al lui a fost Perpessicius, pentru el s-a înființat acest muzeu. Spun că are o mai mare importanță acum pentru că a devenit unic în Europa, iar prin fondul de manuscrise și de carte care s-a adăugat în ultimii 50 de ani, a devenit un tezaur impresionant al literaturii române, o comoară.

BDB!: Care sunt cele mai valoroase documente sau obiecte de muzeu pe care le aveți aici și a căror deteriorare ar însemna o pierdere ireparabilă?

I.C.: Avem în primul rând manuscrise din secolele XV-XVI – pentru acea epocă nu se poate vorbi de manuscrise de autor, dar sunt manuscrise cu valoare importantă. Avem carte rară, de secol XVII-XVIII, Biblia de la București este un foarte bun exemplu, Cazania lui Varlaam, și exemplele pot fi multe, pentru că avem peste 10000 de cărți rare.

În al doilea rând, avem peste 100 de colecții de manuscrise din opera marilor scriitori români, manuscrise care există doar aici, evident, manuscrisele fiind unicate, iar degradarea ar duce la pierderea lor.

BDB!: În ce condiții trebuie păstrate astfel de manuscrise, unele dintre ele, iată, vechi de sute de ani?

I.C.: În condiții de umiditate constantă, în primul rând, există niște reglementări precise din acest punct de vedere, apoi condiții de luminozitate, pentru că și lumina e un factor degradant, mai ales dacă ne gândim la scrierile vechi, și Cazania, și Biblia au ornamente foarte frumoase, meșteșugite. Acestea s-ar putea decolora, ar putea căpăta pete dacă nu sunt păstrate corespunzător, și atunci, chiar restaurate, nu se pot reface în întregime. Din cauza asta se și insistă pe digitalizarea patrimoniului, și la noi, și în alte părți.

BDB!: Ce ar presupune din acest punct de vedere o mutare, un sediu provizoriu, să spunem, pentru că s-a vehiculat această idee a unui sediu provizoriu pentru muzeul literaturii?

I.C.: Personal, nu cred în așa ceva.

BDB!: De ce?

I.C.: Pentru că orice mutare presupune afectarea manuscriselor și a cărților. Ele nu mai sunt în situația de a se muta dintr-o parte într-alta, ele trebuie să aibă un spațiu al lor. Din cauza asta, nu se pot muta așa, de colo-colo, pentru ca pe urmă să mai vedem…

BDB!: Deci această soluție este exclusă, din punctul Dvs. de vedere?

I.C.: Din punctul meu de vedere, da, este exclusă. În al doilea rând, tare mi-e teamă, cum se întâmplă în țara noastră, ca provizoratul să nu devină permanență. Avem obligația să punem la dispoziția publicului aceste documente, pentru că sunt bunuri ale poporului român, în cazul de față, și ale bucureștenilor.

BDB!: Presa a scris să pe 15 iunie muzeul va fi evacuat din acest sediu, casa Krețulescu. S-a schimbat ceva de la ultimele articole din presă?

I.C.: Sper să se fi schimbat ceva, în sensul că azi (6 iun, n.r.) am avut o întâlnire la sediul Primăriei Capitalei cu reprezentanți ai primarului general, ai Consiliului General al Municipiului București, cu reprezentantul proprietarului, și am ajuns la un numitor comun, nu atât în privința sumelor, cât referitor la procedurile pe care trebuie să le urmăm. Avem un termen, de o lună și jumătate, în care aceste proceduri ar trebui duse la îndeplinire și din punct de vedere al unei evaluări, și din punct de vedere al unei tranzacții.

BDB!: Și atunci, evacuarea de pe 15 nu ar mai avea loc?

I.C.: Momentan, rămânem cu apa tăiată și cu gazele, nu o să rămânem cu lumina tăiată – curent avem și o să avem timp de o lună și jumătate, asta dacă nu se va realiza tranzacția. Dacă se va realiza, vom avea și apă, și gaze, și curent.

BDB!: Ați spus, într-un interviu, în urmă cu câteva zile, că ați identificat câteva posibile sedii pentru muzeu în cazul evacuării, dar că nu ați avut acceptul financiar al CGMB. În cazul în care, Doamne ferește, tranzacția „cade” și trebuie să vă mutați de azi pe mâine, aveți unde să duceți colecția?

I.C.: Soluția, din păcate, nu e la mine. Orice clădire am identificat, ea trebuie închiriată sau cumpărată, pentru că sunt de pe piața liberă. Instituțiile statului – Ministerul Culturii, RAAPPS – ne-au comunicat că nu au disponibile clădiri de acest tip.

Nu cred însă că la ora actuală se mai pune problema unei evacuări forțate. Din câte mi-am dat seama, consiliul general a fost într-o eroare, probabil din lipsă de informare. Sper să fi înțeles că e vorba de un lucru extrem de serios și de responsabil. Nici nu vreau să mă gândesc, mai ales după discuția de azi, că peste o lună și jumătate se mai poate pune problema unei reveniri la situația de acum.

BDB!: Să sperăm că nu va mai fi cazul. Vă mulțumesc pentru interviu!

Foto: Maria Popa, ActiveWatch