Poate că din descrierea de „laborator interdisciplinar socio-antropologic și educațional“ nu rezultă asta, dar Asociația Komunitas este o prezență activă „la firul ierbii“, majoritatea proiectelor sale derulându-se în școli și licee, în cartiere, pe străzile orașului, în mijlocul și cu participarea tinerilor.
Recent, cei de la Asociația Komunitas au inițiat „Laboratorul de urbanism“, un proiect desfășurat împreună cu Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrari publice „I. Socolescu“, prin care tinerii liceeni se familiarizează cu noțiuni elementare de urbanism, antropologie urbană și implicare civică.
Partea inedită este că elevii nu vor învăța aceste lucruri în cadrul unor ore de curs plictisitoare ci prin plimbări și explorări urbane, ateliere creative de proiectare și construcție, expoziții și intervenții urbane realizate chiar de ei. La finalul proiectului, elevii vor prelua inițiativa și vor realiza câteva intervenții în curtea liceului sau în spațiul public. Pentru a se înscrie în proiect, Mihaela Gabriela Nițoi, elevă în clasa a zecea, a trimis scrisoarea de mai jos:
Îmi iubesc orașul, iubesc tot ce este el. Cu bune, cu rele este locul pe care-l numesc „acasă“. Trec deseori prin locurile copilăriei. Se spune că dacă vrei să vezi ce mult te-ai schimbat trebuie să mergi în locuri care nu se vor schimba niciodată. Dar în București totul se schimbă repede. M-am întrebat deseori de ce străinii aleg capitala noastră când ei au țări dezvoltate cu tot ce-și doresc. Răspunsul lor m-a făcut să zâmbesc: sunt pasionați de clădirile vechi, de care nimeni nu s-a atins, pe care statul le lasă în voia sorții. În țara lor nu se găsește așa ceva. Totul este reconstituit și gata pentru public. Oamenii aceștia sunt pasionați de trecut, iar în România îl văd în toată splendoarea.
Noi, bucureștenii, suntem dezgustați de asemenea lucruri, de clădiri vechi cu tradiție, stil, istorie. Preferăm să fie înlocuite cu clădiri cât mai înalte ca să devenim „europeni“. Asta ne va distruge. În viitor, la colț de stradă nu vom mai întâlni un simplu supermarket ci magazine mari, imense.
Deseori, când mă aflu pe lângă clădiri vechi, mă opresc și încerc să-mi imaginez cum era atunci, viața simplă a oamenilor, încrezători în sine și cu libertate sufletească. Realizez că mi-aș fi dorit să trăiesc atunci. Revin la realitate datorită claxoanelor oamenilor grăbiți.
În ziua de azi, cea mai mare problemă este lipsa semnalului Wi-Fi. Evoluția este normală, este normal să încercăm să ne ușurăm viața. Dar uneori uităm să trăim. Mereu trebuie să te zbați pentru a realiza ceva, pentru a simți gustul victoriei, dar tot mai multă lume încearcă să scape de faza încercării.
În concluzie, Bucureștiul este superb, încărcat cu o istorie bogată, care te poate face să te întorci în timp. Dar are nevoie de oameni cărora să le pese, care să acționeze, nu doar să aștepte. Sunt fericită că locuiesc aici, dar mi-aș dori alt fel de oameni pentru acest oraș. Trebuie să fie interesați să-și salveze orașul, să arate viitoarelor generații ceva din trecutul lor. De asta este nevoie aici, de interes.
