Cum ieși din stația de metrou Pipera și faci stânga pe bulevardul Dimitrie Pompeiu, poți să observi un petic de pământ străjuit de un gărduleț de piatră înalt de o palmă. Câțiva copăcei piperniciți și niște smocuri răzlețe de iarbă întregesc peisajul care, cu multă bunăvoință, ar putea fi numit „spațiu verde”. În mijloc, tronează două panouri colorate pe care scrie cu litere de o șchioapă: „Această lucrare a fost amenajată de Primăria Sectorului 2, primar Neculai Onțanu”. De fiecare dată când trec pe lângă respectivul ansamblu, am senzația clară că cineva a depus mai mult efort pentru conceperea, inscripționarea și amplasarea panoului decât pentru amenajarea „lucrării” în sine, oricare o fi aceea.

Lauda de sine la primarii bucureșteni

Exemplul din Pipera nu este singular. Astfel de panouri au împânzit orașul, ca și cum primarii de sector s-ar întrece în a-și marca teritoriul. Un leagăn și două coșuri de gunoi au fost amplasate în fața unui bloc de către primarul X, cu sprijinul Consiliului aferent. Cutare intersecție e supravegheată video prin eforturile neobosite ale altui primar care a instalat acolo o cameră de luat vederi. Un copac a fost împrejmuit cu un gărduleț datorită primarului Y și tot cu sprijinul Consiliului. Nu contează că bietul copac e aproape uscat, iar gărdulețul a dispărut între timp, dus probabil la fier vechi de niște cetățeni întreprinzători – panoul s-a încăpățânat să rămână, ca o mărturie peste timp a serviciului neprețuit adus de către edil comunității care l-a ales. În general, cu cât e mai banală și mai insignifiantă „lucrarea”, cu atât mai impunător e panoul care o marchează.

N-aș avea nimic împotriva recunoașterii meritelor în cazul unor realizări cu adevărat importante pentru oraș sau pentru oameni, dar hai să fim cinstiți: să amenajezi un părculeț sau să amplasezi o cameră de supraveghere într-o intersecție nu se încadrează deloc în această categorie. Sunt lucruri care țin de atribuțiile obișnuite de serviciu ale acestor persoane și instituții. Iar dacă suntem de părere că o realizare, oricât de mică, trebuie marcată și atribuită corespunzător, atunci de ce să ne oprim aici? După menționarea primarului și a Consiliului ar trebui completat, poate cu litere mai mici: „Iar acest panou a fost sudat, vopsit și înșurubat de Dorel P., maistru, cu sprijinul echipei ADP”. Cum sună?

Am vizitat multe orașe din Europa și nu-mi amintesc să fi văzut astfel de anunțuri, deși edilii din Roma, Berlin sau chiar Budapesta și Praga ar avea ceva mai multe împliniri pe care să le marcheze, la o adică, prin plăci și panouri. În cazul Bucureștiului însă, atât de sărac în lucrări edilitare notabile, primarii simt nevoia să-și lege numele de niște „ctitorii” oricât de mărunte pentru a ne convinge că ei fac totuși treabă, în ciuda aparențelor. Din păcate, nu reușesc decât să ne agreseze vizual cu o propagandă de prost-gust și să sublinieze că, tocmai, nu prea au cu ce se lăuda.