Lucrare a artistului, expusă la galeria H’art, noiembrie 2013, București
Jan Kalab este un artist foarte dinamic, jonglând cu instrumentele designului riguros, dar și cu cele ale tehnicilor mai libere din zona graffiti. Între aceste două tendințe stă tehnica (deja ajunsă) tradițională a picturii, ieșind către publicul cult ce frecventează galeriile de artă contemporană. Faptul că artistul a studiat la Academia de Artă din Praga, trebuie să își fi lăsat fie și indirect amprenta asupra evoluției sale de la graffer ce desena litere pe ziduri sau trenuri, la pictor abstract care se joacă folosind forme geometrice. Lecția abstracționismului din prima jumătate a secolului XX este și ea asimilată, fără însă ca artistul să rămână prins în minimalismul din anii 1970.
Descendența și perspectiva designului grafic se pot vedea clar în umbrirea purtată a formelor pe un fond imaginar simulat. Designul grafic folosește o astfel de stratagemă, pentru a pune în evidență un semn, fie el obiect grafic, logo sau text. În dorința lor de a se elibera de figurație, abstracționiștii din prima jumătate și minimaliștii din cea de-a doua jumătate a secolului XX au evitat radical orice urmă de umbră. Precursorii abstracționismului, cubiștii, au redus claritatea figurativă a umbrei, transformând-o în delimitare a formelor mai curând decât o certitudine tridimensională a lor. Fără să țină cont de mofturile diferitelor epoci și stiluri, graffiti-ul începutului de mileniu 3 a început să se „desprindă“ de pe suprafață, dând iluzia unei reîntoarceri a semnului către figurativitate după ce austeritatea minimalistă a clădirilor tuturor orașelor a sufocat percepția estetică contemporană. Graffiti-ul figurativ (greșit numit 3D, deoarece 3D înseamnă sentimentul de adâncime oferit de suportul electronic) este o întoarcere re-evoluționară a abstractului tradițional al literelor către figurativul umbrelor pe care ele le lasă în jur.
Deși a intrat în lumea artei prin arta urbană cu formele ei tipice, Jan Kalab s-a desprins de agresivitatea lor, făcând pasul către monumentalitate. El a înlocuit indecizia, imprecizia și nonșalanța liniilor urbane cu forme geometrice riguroase și coerente, trecând din zona graffiti către arta monumentală adusă la rigorile designului contemporan. Lucrările recente, realizate pe suprafețele mari ale unor clădiri, sunt greșit confundate cu graffiti, marchează un contraatac al picturii monumentale pe scena arhitecturii contemporane. Artistul a preferat materialele colante sau diferite forme aplicate pe suprafețe prin tehnici industriale. Chiar dacă sunt realizate cu spray-ul, cu vopsea (ca în tehnica graffitiului), lucrările urbane noi ale lui Jan Kalab sunt artă monumentală atât datorită dimensiunilor mari la care sunt realizate, cât și datorită rigorii formelor specifice monumentalității.
