La adresa 1101, Carter Road, din Dimock, Pennsylvania, locuiau soții Sautner. Puțul de pe proprietatea lor a fost poluat de un foraj de fracturare al firmei Cabot Oil and Gas Corp. în 2009, contaminarea cu gaz metan fiind confirmată de autoritatea pentru mediu a statului Pennsylvania. Firma a încercat să-și consolideze forajul, dar poluarea nu a încetat. În cele din urmă, Cabot a răscumpărat proprietatea, iar soții Sautner au părăsit Dimockul și casa în care sperau să-și petreacă bătrânețea. Cabot însă a rămas. În septembrie 2013, compania a ras la pământ casa Sautner, după care a vândut terenul la un preț de nimic, cu condiția ca pe el să nu mai fie ridicată vreo casă: niciodată. O familie, o firmă. Emblema unei industrii.
Vrem, nu vrem, problema gazelor neconvenționale și a tehnologiei de fracturare, care le este pentru moment singura asociată, se pune cu insistență. Pe de o parte, rezervele de hidrocarburi ale României mai ajung doar pentru 14, 15, 47, respectiv, 229 de ani (petrol, gaz, lignit și huilă, sursa: Elemente de strategie energetică 2011-2035). Pe de altă parte, SUA, unde a fost inventat frackingul combinat cu forajele orizontale, insistă să împartă tehnologia și savoirfaire-ul lor recent cu lumea întreagă. Dorința de a-și dopa exporturile la echipament industrial și consultanță, de a transforma harta mondială a aprovizionării energetice? Se poate. Iată însă câteva elemente pe care le putem verifica noi înșine despre gaze de șist și fracturare.
Statele Unite nu devin independente energetic datorită gazelor de șist. SUA produc 95% din consumul lor de gaz, iar din totalul de 23 tcf produși anual doar 8 tcf vin din șist (2011). Dar consumul lor energetic zilnic include și 14 milioane de barili de petrol, din care produc 7 și importă 7. Dependența asta nu se schimbă (sursă: Agenția pentru Energie a guvernului american, EIA).
Gazele de șist nu sunt ieftine
Ca să onoreze condițiile de concesionare a terenurilor și să-și liniștească investitorii, extractorii produc toți în același timp, rezultând un surplus de ofertă, deci scăderea prețurilor de comercializare (spot).
Acest preț de vânzare nu acoperă însă prețul de producție, estimat în jur de 7$/mBtu (Art Berman et al.). Unii extractori au oprit producția, așteptând să crească prețurile, alții au extras petrolul de șist, găsit de cele mai multe ori la un loc cu gazul, dar care oferă un preț mai avantajos la vânzare.
Tot EIA oferă istoricul prețurilor la gaze pentru consumatorul american (http://1.usa.gov/1b09r4b). Acest cost la consumator a fost redus începând cu anul 2009, cu aproximativ 8%.
Prețul comercial fiind prevăzut să crească, pentru a compensa costurile reale de extragere, este de așteptat ca prețul la consumator să crească și el.
În România, o asemenea exploatare ar însemna investiții foarte importante în infrastructură: foreze, drumuri de acces la siturile de producție, conducte de captare și distribuție (înaltă presiune), stații de compresare și prelucrare, stații de tratare și stocare a lichidului de producție (fracking), de care astăzi nu dispunem. Toate aceste investiții măresc costul de producție, deci implicit cel plătit de consumator în România. Fără a menționa cât timp ar fi necesar pentru a realiza aceste investiții.
Structura unei rețele de captare și distribuție (Bradford County, Pennsylvania)
Fracturarea hidraulică este de puțin timp aplicată industrial
Combinația fracturare hidraulică și forări orizontale a început pe scară industrială, în SUA, de-abia în 2004. EIA raportează producția de resurse zise și „neconvenționale“ din 2007. Avem de-a face cu o metodă de extracție recentă, pentru care istoricul și experiența tehnologică sunt încă în formare. Asta înseamnă, printre altele, că nu se cunoaște comportamentul forajelor de șist în timp: pe ce durată se epuizează rezervele, cum îmbătrânesc forajele, ce se întâmplă după închiderea puțurilor. Primele date care se confirmă însă sunt că rezervele de gaz neconvențional seacă foarte repede și că, pentru a menține producția, sunt necesare noi foraje, deci noi investiții. Se mai confirmă și că rezistența puțurilor este cunoscută momentan doar la începerea exploatării. Date fiind frecventele reclamații de poluare, departamentul de mediu al statului Pennsylvania raportează într-o bază de date incidentele pe care a fost chemată să le constate: (http://bit.ly/1bQ7XKY). Dr. Ingraffea et al. au analizat cele 60 de pagini de date (2010-2013), arătând că 7% din puțuri poluează din momentul punerii în producție. După 16-28 de ani de foraj, este cunoscut comportamentul puțurilor maritime tradiționale: acestea prezintă scurgeri în 30 până la 50% din cazuri.
Lipsa de reglementare duce la lipsa de informații despre impactul asupra sănătății și a mediului.
Legea americană a energiei „Energy Policy act 2005“ îi scutește pe extractorii de gaz de șist de respectarea legilor protecției mediului. Pentru aceștia nu există obligația de a declara compoziția chimică exactă a lichidului de fracturare (aceștia declară doar nume comerciale), nici să declare accidente, scurgeri, deversări sau explozii, cu atât mai puțin infiltrări cauzate de foraje, nici să plătească pentru re-ecologizarea zonelor afectate sau tratarea persoanelor care suferă de efectele induse de exploatări.
Constrângerea medicilor de a nu comunica public despre victimele intoxicării cauzate de fracking (art. 13/2012 „A Gift to Gassers“), în vigoare în statele Pennsylvania, Ohio și Colorado, este altă prevedere menită să șteargă urmele făptașului. Principala sursă de documentare a poluărilor și afecțiunilor suferite de pe urma exploatărilor de șist rămâne cea alimentată independent de cetățeni și ONG-uri. De exemplu „List of the Harmed“ sau lista celor afectați, care numără 1208 de familii suferind de efecte legate de exploatare.
Oare dacă asta este atitudinea industriei gazelor de șist la ei acasă, în SUA, cum ar putea fi mai corectă la noi? Dacă guvernul lor federal nu monitorizează impactul de mediu, accidentele și efectele asupra sănătății, cât timp ne-ar trebui nouă să punem la punct asemenea evaluări? Cum am forma inspectorii necesari pentru monitorizare? Pentru moment, la noi, inclusă în acordul de explorare-exploatare semnat în 2011 este obligația ca Chevron să efectueze formarea și transferul de know-how către personalul ANRM. Controlatul învățând controlorul…