În 2004, un grup de specialiști au elaborat un plan urbanistic zonal care propunea un traseu verde, cultural și pietonal, între Grădina Cișmigiu și Grădina Icoanei, într-o zonă cu monumente de arhitectură și cu o puternică identitate a țesutului urban de secol XIX.
La pas, pe strada Arthur Verona. Astfel intitulam în 2004 un interviu cu arhitectul Șerban Sturdza (rubrica „Noi și orașul“ coordonată de Mariana Celac, Secolul 21 5-10 (2004): 387-397), în care puneam la cale și testam primele idei despre ceea ce cunoaștem acum ca Verona Street Delivery în cartierul Pitar Moș – Icoanei. Am numit evenimentul, fenomenul, festivalul, manifestarea solidară și de multe ori spontană a comunității din zonă pentru a-și cere dreptul la o locuire firească a spațiului public. Un spațiu de calitate, gândit pentru oameni.
La vremea respectivă, Șerban Sturdza și echipa sa creaseră deja un plan urbanistic zonal care promova un traseu verde, cultural și pietonal între Grădina Cișmigiu și Grădina Icoanei, într-o zonă cu monumente de arhitectură și cu o puternică identitate a țesutului urban de sec. XIX. Un arhitect inimos și cu viziune și o mână de prieteni din cartier, cu multe idei și dorință de schimbare, au bătut din ușă-n ușă și au convins riveranii că o comunitate poate acționa solidar, prin voluntariat, în folosul propriu. În timp, s-a dovedit că acest demers a fost un impuls și pentru dezvoltarea comerțului în cartier.
Consultarea publică și voința riveranilor (Ordinul Arhitecților din România, librăria Cărturești, Școala Centrală etc.) de a promova și aplica acest PUZ au generat fenomenul anual de cultură urbană, cunoscut sub numele de Street Delivery. Timp de trei zile, str. Pictor Arthur Verona devine pietonală și este locuită în mod creativ, prin expoziții de arhitectură, artă și peisagistice, ateliere de pictură pentru copii, sport în aer liber, vizitarea de monumente istorice, tururi ghidate prin cartier, crearea de mobilier pentru spațiul public, ore de lectură, concerte de muzică, proiecții de filme etc. Ea este transformată, dintr-un spațiu rezidual amorf, cu trotuare stăpânite de mașini, becuri lipsă și vegetație îngropată în asfalt, într-un loc cu identitate comunitară, o oază urbană.
Rolul evenimentului urban Street Delivery este de a crea un cadru public pentru evenimente socio-culturale ca o schiță a traseului cultural final. Începând din 2006, în fiecare an s-au realizat cu forțe proprii mici obiective ale demersului final. Astfel, în anul 2008 s-a inaugurat, în urma unor donații private, fântâna publică din fața bisericii Anglicane – Maternitate – realizată de sculptorul Virgil Scripcariu. În anul 2009, spațiul public din fața librăriei Cărturești a fost mobilat cu o bancă realizată de tinerii arhitecți Alex Axinte și Cristi Borcan (studioBASAR), câștigându-se pentru pietoni un spațiu ocupat ilegal de mașini. Vocea Street Delivery s-a dovedit eficace și, în anul 2010, autoritatea publică a finalizat realizarea Piațetei Anglicane, punctul de pornire al pietonalului din PUZ care va uni două spații verzi (Grădina Icoanei și grădina Casei Universitarilor), iar în 2011 s-a reușit refacerea trotuarului străzii Verona.
O direcție care începe să se contureze puternic la Verona Street Delivery este aducerea în dezbatere publică, în plină stradă, a unor subiecte fierbinți pentru calitatea vieții în București – haosul urbanistic, distrugeri și demolări masive și brutale de zone cu tradiție și spații verzi în numele unei modernizări prost înțelese, ce nu ține seama de nevoile reale ale locuitorilor.
Traseul cultural și-a manifestat durabilitatea timp de opt ani. Acum oferim o stradă cu memorie și identitate urbană, care adună an de an intervenții și emoții ale participanților la exercițiul de locuire alternativă propus de Street Delivery. Și care demonstrează că poți să te implici și să schimbi în mod responsabil calitatea vieții în cartier.
Pare un munte care a nascut un soricel – OAR care in multi ani face festivaluri urbanistice aici de calitate mediocra…desi foarte cerut de public ca gen…
Spun acestea cu amaraciunea neimplicarii OAR in proiecte importante urbano-turistic: punerea in valoare a zonei istorice Plevnei cu Conacul Golescu-Grant, precum si restaurarea si punerea in valoare a tuturor vechilor conace din marginea Bucurestilor – cu accent pe zona Baneasa…Si mai sunt multe de facut in prezentarea si schitarea pt public a posibilitatilor de reconversie a unor edificii valoroase – pt salvare – precum Moara Assan, Fabricile de Timbre si Regia Tutunului, Fabrica Electrica Filaret si multe altele…
Pentru a construi ceva amplu e nevoie să aşezi cărămidă cu cărămidă. Poate părea puţin, mic, dar când timpul adună fiecare piesă, rezultatul este consistent. Este trist şi pentru noi că OAR, ca de altfel şi UAR, nu sunt suficient de viguroase şi nu au găsit căi îndeajuns de diversificate şi operative pentru a propune cetăţenilor locuri comune şi a determina bucureştenii să conştientizeze valoarea mai multor „piese” şi ansambluri arhitecturale. În ceea ce pirveşte Street Delivery, este un proiect pe care noi îl susţinem, ne place (cu câteva minusuri care suntem siguri că vor fi reglate cu timpul) şi care aduce un număr consistent de cetăţeni aproape de subiecte importante pentru urbe. Noi vom continua să ne documentăm, să scriem şi să readucem istoria şi valorile la îndemâna cât mai multor bucureşteni. Considerăm că astfel punem umărul la formarea unei comunităţi adevărate, capitol la care oraşul nostru suferă profund, de foarte mult timp. Conacele de la marginea Bucureştiului sunt un subiect pe care îl avem în lista de subiecte de abordat, despre Moara lui Assan şi mai multe fabrici istorice dorim să scriem cât se poate de repede, deci vă invităm să ne urmăriţi în continuare, vă rugăm să ne mai semnalaţi, să ne mai scrieţi, să povestiţi şi altora despre noi, să ne criticaţi acolo unde e cazul şi vă invităm, dacă vă place ideea, să colaborăm chiar pe aceste subiecte.