Nicușor Dan este matematician, cercetător la Institutul de Matematică „Simion Stoilow“ al Academiei Române.
În anul 2008 a înființat Asociația Salvați Bucureștiul, alături de care a luptat, de atunci încoace, în instanță pentru patrimoniul Bucureștiului, pentru menținerea spațiilor verzi și pentru transparență în activitatea administraței publice.
În anul 2012, a candidat ca independent pentru funcția de primar general al Municipiului București.

Bună dimineața, București!: La jumătatea lunii aprilie, ați participat la un protest în Parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR), legat de retrocedarea unei părți din acesta. Care este situația acestui parc? Ce se poate face acum pentru a preveni „betonarea“ acestei suprafețe din parc?

Nicușor Dan: Vreau să precizez că protestul a fost organizat de locuitorii din zonă, nu de asociația noastră, iar eu am participat ca simplu cetățean. Situația celor 12 hectare din parc trebuie privită din două perspective.

Din punct de vedere al proprietății, el a fost retrocedat în anul 2005 de primarul Adriean Videanu. Retrocedarea a fost făcută în mod ilegal, pentru că legea interzicea retrocedarea domeniului public. Înțeleg, dar nu am informația oficială, că Primăria Sectorului 3 are în curs un proces prin care contestă retrocedarea din 2005. În situația în care nu se reușește anularea retrocedării, soluția evidentă este despăgubirea proprietarului și redarea terenului domeniului public, pentru a putea fi amenajat ca parc. Costul, ținând cont de faptul că pe teren nu se poate construi, îl estimez la 5-10 milioane de euro, adică 0,2 – 0,5% din bugetul anual al Bucureștiului. E o investiție de care ar beneficia zeci de mii de bucureșteni, mult mai utilă decât panseluțele sau asfaltările de 200.000 euro/ kilometru.

Din punct de vedere urbanistic, terenul are regim de spațiu verde amenajat, deci proprietarul poate construi doar în limita a 15% din teren și numai funcțiuni specifice unui parc: restaurante, alei, terenuri de sport etc. Avem informația oficială că proprietarul nu a solicitat încă o autorizație de construire. Dacă va solicita o autorizație de construire pentru un ansamblu rezidențial și dacă Primăria Sectorului 3 i-o va da – pentru moment Primăria promite ca nu o va da – nu vom ezita sa atacăm autorizația în instanță.

BDB: Ați avut, Dvs. și Asociația Salvați Bucureștiul, un rol important în menținerea ca spațiu verde a unei suprafețe mari din Parcul Tineretului. Există asemănări între cele două cazuri?

ND: În Parcul Tineretului vorbim de o suprafață de 5 hectare de spațiu verde. Această suprafață nu a fost retrocedată, ci concesionată pe 25 de ani de Primăria Municipiului București unui investitor privat. Acesta a obținut de la Primăria Sectorului 4 o autorizație de construire pentru un aqua parc, cu care ar fi betonat cam 3 hectare de spațiu verde. Am reușit să anulăm irevocabil în instanță autorizația pentru aqua parc. Acum, trebuie ca Primăria Municipiului București să anuleze contractul de concesiune și să redea terenul bucureștenilor. Arhitectul-șef de la Primăria Sectorului 4 a declarat public că va da o nouă autorizație de construire, deci ne pregătim de un nou proces.

BDB: De ce considerați că e necesar să vă implicați în menținerea acestor parcuri ca spații verzi? Cei aflați de cealaltă parte a „baricadei“ subliniază necesitatea încurajării investițiilor în oraș.

ND: Sunt foarte sensibil la problema investitorilor. În campania electorală din iunie 2012 am fost singurul candidat care a propus un program pentru atragerea investitorilor. Trebuie să deosebim însă investitorii de speculatorii imobiliari. Bucureștiul n-a avut investitori serioși nici în industrie, nu există vreo mare investiție în București, nici în imobiliar, nu există clădiri de referință construite în București în ultimii 20 de ani. Investitorii adevărați n-au avut loc de speculatori. Pentru că pe piață nu a contat cine avea un proiect mai bun, ci a contat cine putea obține, prin rețelele cunoscute, etaje mai multe. Ilegalitățile din construcții – cam jumătate din ce se construiește în București este ilegal – au alungat, de fapt, adevărații investitori.

Dacă vorbim doar de spațiile verzi, este o chestiune vitală pentru bucureșteni. Vă aduc aminte că am pierdut, în ultimii 15 ani, jumătate din spațiile verzi din București, de la 3400 de hectare la 1700 de hectare. Avem date oficiale care arată că s-a dublat incidența anumitor boli respiratorii la copii și a anumitor boli cardio-vasculare la vârstnici.

BDB: Ați candidat, cu ocazia alegerilor locale din 2012, la Primăria Bucureștiului. Cum apreciați activitatea primarului ales, la aproape un an de la câștigarea celui de-al doilea mandat de către acesta?

ND: Ultimul an nu s-a deosebit cu nimic de precedenții patru. Nu am văzut o strategie de dezvoltare economică, de atragere a investitorilor. Am văzut în continuare un jaf din banul public. Vă aduc aminte că s-au construit piste de biciclete de 150.000 euro pe kilometru, se întrețin străzi de 200.000 de euro pe kilometru, se cheltuiește cu spații verzi, adică pe panseluțe, de cinci ori mai mult decât la Paris. Deși s-au cheltuit 10 miliarde de euro, cu care se putea construi de la zero un oraș de talia Brașovului, nu s-au rezolvat problemele fundamentale ale orașului. Nu s-a rezolvat necesarul de creșe și grădinițe. Nu s-a modernizat rețeaua de energie termică, prețul gigacaloriei fiind dublu față de cât s-ar putea obține cu tehnologia contemporană. Mai mult, dacă vorbim de energia termică, se anunță o mare aberație: privatizarea RADET. Vă aduc aminte că, după privatizarea Apa Nova, în 10 ani a crescut prețul apei de peste 10 ori. Nu s-au rezolvat nici probleme mult mai ieftine, dar importante pentru viața bucureștenilor: problema câinilor fără stăpân sau a intermediarilor din piețele agroalimentare. E inadmisibilă creșterea prețurilor la tarabe, datorată în bună măsură concesionării piețelor către privați. S-au investit cam un miliard de euro în infrastructura rutieră, dar nu se circulă cu nimic mai bine decât în urmă cu 5 ani, pentru că investițiile nu se duc acolo unde este nevoie. Nu s-a investit nimic în șoseaua de centură, care ar putea să preia traficul de tranzit, adică 30% din trafic. Știm cu toții situația metroului din Drumul Taberei. În concluzie, un oraș administrat brambura, în dispreț pentru cetățeni.