Ultima zi de vară din acest an a fost într-o zi de toamnă. Parcă soarele a vrut să le dea de furcă miilor de alergători ce se pregăteau să ia startul la cea mai importantă manifestare anuală dedicată lor – Maratonul Internațional București, care pe 7 octombrie a împlinit 5 ani. A fost ultima zi din an cu temperaturi de 30 de grade.

La ora 9.00 eram îmbrăcată în tricou și în șort în mijlocul Pieții Constituției și țopăiam alături de prietena mea Andreea pe muzica ce răzbătea din megafoane și pe ritmul impus de instructorii de la Word Class. Ne făceam încălzirea. Îmi priveam toți cunoscuții care veniseră să alerge la diversele curse: cea mai grea – maratonul de 42,195 km, urmată de semimaratonul de 21,097 km, de ștafetă, la care participă echipe de câte patru oameni care aleargă fiecare câte 10 km, și cursa populară de 3,5 km.

Oamenii de la maraton sunt fiecare cu povestea lui:

Fratele meu, Emilian: în anul 2007 avea 105 kilograme. S-a apucat să alerge prin Herăstrău ca un nebun singuratic. A aflat că în alte țări oameni obișnuiți se înscriu la maratoane. Că oameni obișnuiți pot ajunge să alerge 42 km. După 6 luni slăbise 20 kilograme și alerga primul lui maraton la Budapesta. În 7 octombrie a alergat la București a 10-a cursă. Ce are de spus: “De ce o fac? De ce la start se adună mii de alergători? Fiecare are motivele lui, ale mele sunt simple, alergarea m-a făcut un om mai bun.“

Eu: în urmă cu cinci ani, din cauza stresului de la job, aveam atacuri de panică. După ce m-am plimbat pe la zeci de medici și mi s-a prescris Xanax, m-am apucat de alergat. Mai știam un singur om care făcea asta: fratele meu. După 6 luni mă vindecasem fără medicamente. Acum sunt o femeie de 40 de ani care se simte ca una de 30. Iar alergarea e parte din viața mea. E momentul meu cu mine, e momentul în care îmi vin cele mai bune idei, e momentul în care simt că pot rezolva orice problemă. În 7 octombrie, am alergat al 6-lea semimaraton.

Prietena mea, Doina: Fire plină de hotarâre, care ar putea să facă câte zece lucruri deodată a descoperit în alergare soluția pentru a-și consuma macar o parte din energia de care debordează. La 50 de ani are frumusețea și tinerețea unei femei de 40 de ani, iar băieții ei gemeni, de 26 de ani, sunt cât se poate de mândri de ea. A alergat al 2-lea ei semimaraton.

Aș putea scrie pagini întregi dând astfel exemple de oameni pe care îi cunosc și cărora alergarea le-a schimbat viața. Dar voi încheia aici, mai amintindu-l pe Dănuț, care anul trecut pe vremea asta avea 150 de kilograme, fapt care îi creea o serie de alte probleme medicale, și care acum e mai slab cu aproape 60 de kilograme, iar duminică a alergat primul lui semimaraton.

S-au aliniat la start în Piața Constituției aproape 7.000 de oameni, cu 7.000 de povești. Veniți alături de ei! Faceți orașul să se miște în ritmul vostru!