Sursele problemei

Indiferent că iubim animalele sau nu, cu toții suntem de acord că avem o problemă în București cu câinii fără stăpân.

Sursele acestei probleme au fost, inițial, demolările din anii ’80. Cartiere întregi de case au fost rase, în locul lor au apărut blocuri, iar câinii au rămas pe străzi. Problema s-a cronicizat ulterior, din cauza indiferenței autorităților față de înmulțirea necontrolată a acestor câini, rămași fără stăpân.

Cauza actuală, și cea mai ignorată, a apariției câinilor fără stăpân este abandonul puilor de către persoanele care locuiesc preponderent la curte și care, în loc să-și sterilizeze animalele, le lasă să-și urmeze instinctul. Este vorba, apoi, de abandonul câinilor de apartament: oamenii cumpără animale de companie fără să-și dea seama ce implică îngrijirea acestora, iar ulterior le abandonează.

Există, de asemenea, câțiva factori care contribuie la amplificarea fenomenului, precum lipsa de responsabilitate a stăpânilor care își lasă câinii necastrați liberi pe străzi, gestionarea ineficientă a problemei câinilor comunitari ori obiceiul oamenilor de a hrăni generații întregi de pui proveniți de la cățeaua blocului, în loc s-o sterilizeze.

Controlul reproducerii: sterilizarea

Deși pare cea mai lentă metodă, controlul reproducerii este singura soluție care s-a dovedit eficientă pe termen lung în cazul unei populații mari de animale fără stăpân. Metoda este simplă și are numeroase avantaje. Controlul reproducerii presupune: prinderea animalelor, deparazitarea, vaccinarea și sterilizarea lor, identificarea și marcarea într-un mod vizibil de la distanță, apoi eliberarea acestora în locul de unde au fost capturate.

Anunțarea unui program de sterilizări crește eficiența prinderilor, căci iubitorii de animale vor ajuta echipajele sau vor duce chiar ei câinii la cabinet, pentru sterilizare. Apoi, vaccinarea elimină riscul producerii unor boli periculoase, cum este rabia. În plus, în urma sterilizării, agresivitatea câinilor va scădea drastic, căci, de obicei, agresivi sunt masculii în perioada de montă sau femelele cu pui.

Dovezi științifice

Tratate de specialitate, inclusiv concluziile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), recomandă aplicarea unui program de control al reproducerii și nu adoptarea unei soluții radicale, inumane, scumpe și, cel mai grav, ineficiente, precum eutanasierea. Cercetările conduse de OMS în perioada 1981-1988, în cadrul programului de luptă împotriva rabiei umane și canine din țările în curs de dezvoltare, au arătat că programele de eliminare a câinilor fără stăpân prin prinderea și eutanasierea lor sunt ineficiente și costisitoare. Ele nu atacă originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. Prin urmare, controlul populației canine se bazează prioritar pe: sterilizări, vaccinări (implicând înregistrare și marcaj), completate de educare și supraveghere.

Rata de înmulțire este mult mai rapidă decât capacitatea autorităților de a prinde și omorî animalele, și crește proporțional cu rata omorârii. Chiar dacă s-ar reuși exterminarea a 50% din populația canină, tot nu ar rezulta nimic mai mult decât îmbunătățirea condițiilor de înmulțire și supraviețuire a celeilalte jumătăți rămase și, implicit, dublarea spațiului disponibil și a cantității de hrană.

Astfel, în București, în anul 2001 erau 80.000 de câini. În perioada 2001- 2007, Administrația pentru Supravegherea Animalelor București a raportat capturarea și eutanasia a 144.339 de câini.

Bugetul cheltuit a fost de 9 milioane de euro. Rezultă că pentru eutanasia unui câine s-au cheltuit peste 60 euro, în timp ce o sterilizare costă 20 euro. În prezent, se estimează că în capitală trăiesc aproximativ 40.000 de câini fără stăpân. Dintre aceștia, aproximativ 60% sunt deja sterilizați.

Pe parcursul celor 7 ani, plecând de la cei 80.000 de câini existenți în anul 2001, au fost omorâți 144.399, alți aproximativ 50.000 au murit din cauze naturale (bătrânețe, boli, accidente) iar numărul lor s-a redus la 40.000. Se observă clar că rata înmulțirii și supraviețuirii crește o dată cu rata omorârii. Metoda sterilizării masive și rapide micșorează drastic rata de înmulțire, în timp ce procentul deceselor din cauze normale rămâne constant. În fapt, scăderea populației canine de la 80.000 la 40.000 a fost cauzată de sterilizarea „pe alocuri“ făcută de diverse asociații și persoane particulare.