Doamna Maria Iulia Catană este inginer horticultor, cu o experiență de 20 de ani în Grădina Botanică „Dimitrie Brândză“ din București și colaborator la Facultatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ la predarea specialităților dendrologie, floricultură, tehnica plantării. Am stat de vorbă cu domnia sa despre importanța spațiului verde în orașe, despre rolul cetățenilor în îngrijirea și protejarea acestuia, despre relația dintre spațiul verde și calitatea vieții în București.

Bună dimineața, București!: Cum arată vegetația din București, din perspectiva unui specialist?
Maria Iulia Catană: Vegetația capitalei din păcate este în suferință, parcurile și grădinile sunt insuficiente, multe scuaruri nu sunt funcționale, cu bănci poziționate în plin soare. În schimb, zonele intens circulate, cu intersecții mari, sunt bine îngrijite, cu foarte multe flori, dar cu niște costuri foarte mari. În multe locuri au fost îndepărtați trandafirii, care se păstraseră foarte bine și frumos în timp, și au fost înlocuiți cu aranjamente florale, care trebuie schimbate cel puțin de două ori pe an.

BDB: Ce îmbunătățiri ați aduce aspectului actual al capitalei, din acest punct de vedere?
În primul rând, aș proteja mai mult arborii, care sunt longevivi și au rolul cel mai important în îmbunătățirea mediului urban, prin plantarea golurilor cu specii autohtone rezistente poluării urbane, și, mai ales, prin protejarea celor existenți. Sunt numeroase alveole care pot fi refăcute prin înlocuirea pământului degradat, împrospătarea cu pământ bun și, apoi, plantarea unor specii autohtone, și cu durată lungă de viață.

BDB: Care ar fi acele specii?
Speciile de arbori specifice zonei București și cu un comportament adaptat sunt: frasinul, arțarul, teiul, plopul, carpenul, ulmul, stejarul, fagul, arinul, mesteacănul, salcia, dudul și nucul. În Grădina Botanică „Dimitrie Brândză“ arborii autohtoni sunt ocrotiți corespunzător, deci o sursă pentru astfel de arbori există, și încă aproape.

BDB: Au de suferit arborii în urma poluării urbane? Au ei destulă apă în București?
Bucureștiul este un oraș foarte poluat. Pe lângă oameni suferă și vegetația, mai ales arborii. Aceștia sunt cei mai expuși noxelor, temperaturilor extreme, agresiunii umane și lipsurilor de pământ cu alveole corespunzătoare, iar apa este insuficientă, căci în loc să se ude arborii, se spală trotuarul de praf. Efectele se pot vedea: arbori uscați sau cu părți masive de uscături, bolnavi, cu dăunători și cu răni deschise în trunchi și ramuri. Un simplu exemplu este copacul chiar din fața Ministerului Agriculturii – ce ironie!

BDB: Ce fel de boli afectează arborii?
Bolile apar în urma atacurilor dăunătorilor (de exemplu: păianjeni, păduchii lânoși și țestoși, afide, omizile defoliatoare, molia castanului). Acești dăunători, prin agresivitatea lor, provoacă dezechilibre metabolice și permit pătrunderea ciupercilor microscopice, bacteriilor și a micoplasmelor în interiorul țesuturilor, provocând diverse boli. Castanii sunt atacați de molia castanului, un dăunător care este răspândit în toată Europa, din păcate foarte agresiv, cu atac nocturn prin depunerea ouălor în țesutul frunzelor. Larvele consumă frunzele, castanul pierzând toate frunzele în plină vară. Toamna, pe fondul ploilor, acestea încep să crească și chiar înfloresc, consumându-și substanțele de rezervă necesare pentru iernat. Pe perioada iernilor suferă din cauza gerurilor și de aici apare dezechilibrul metabolic, care duce la rupturi masive sau chiar prăbușiri.

BDB: Urina și fecalele animalelor de la nivelul rădăcinilor au efecte nocive?
În mod normal, dacă fecalele se strâng în punguțe și pomul se udă corespunzător, efectele ar fi nesemnificative. Dar când nu se respectă aceste lucruri, atunci se creează un mediu acid, care permite dezvoltarea unor agenți patogeni, iar aceștia duc la îmbolnăvirea rădăcinilor.

BDB: Ce părere aveți despre toaletarea arborilor și, mai ales, de felul în care se face ea la noi?
Arborii au nevoie de o toaletare anuală, pentru a se menține o coroană echilibrată și sănătoasă. În funcție de specie, trebuie îndepărtate procente diferite din coronament. Prin tăieri, se elimină ramurile uscate, bolnave, sau se scurtează cele care cresc foarte mult, urmând în mod obligatoriu acoperirea rănilor cu mastic. ADPL și Primăria se ocupă de toaletarea arborilor, împreună cu câteva firme de alpiniști utilitari, pentru intervenții în zonele dificile. Din păcate, de foarte multe ori, nu sunt respectate recomandările principale în cazul toaletărilor și rezultă un aspect dezolant: trunchiuri retezate brusc și neacoperite nici măcar cu o peliculă de vopsea, pentru o protecție minimă a țesuturilor împotriva pătrunderii ciupercilor microscopice, tăieri de ramuri doar pentru a face loc cablurilor electrice sau eliminări de arbori maturi, pentru a pătrunde mai multă lumină în apartamentele de la parter.

BDB: Ce părere aveți despre aliniamentul stradal din zona Universitate? Cum o duc arborii plantați? Alegem arbori în alveole cu pământ la sol sau în jardiniere?
Această arteră este foarte aglomerată, cu un trafic foarte intens. Aici ar trebui să se dea o importanță foarte mare arborilor stradali, aplicând tehnologia de cultură corespunzătoare unei zone dificile. Mai trist este că, deși avem și aici alveole cu pământ, autoritățile au preferat să cheltuiască banii publici pe arbori în ghivece, care sunt greu de întreținut, necesită îngrijiri speciale și nu rezistă în timp.

BDB: Care este diferența între un arbore de pepinieră și unul crescut în mediu natural, din sămânță, în pădure?
În primul rând, diferența este la nivelul rădăcinii. Cel crescut natural are rădăcina pivotantă, aspect foarte important pentru viitorul arbore în nutriție și diminuarea riscului de prăbușire, conferindu-i o creștere mult mai rapidă și viguroasă. Arborele din pepinieră are nevoie de un timp pentru acomodarea sistemului radicular în noul mediu, necesită îngrijirile corespunzătoare de udare, fertilizare, tutorare și duce la întârzierea creșterii în acest interval de timp, procentul de prindere și supraviețuire fiind destul de mic.

Vegetația orașului este și responsabilitatea cetățenilor. Nu este suficient ca administrația să planteze, trebuie să și întrețină, iar noi să respectăm viața plantelor și să le protejăm, fie că este vorba de grădina de la bloc, de arborii de pe strada noastră, de parcuri sau de florile de la pervazul locuinței.