În luna martie, la primăria capitalei a avut loc o dezbatere publică legată de proiectul propus pentru Piața Romană: un pasaj pietonal comercial, cu fante de lumină deschise chiar în mijlocul intersecției. Și-au exprimat părerea arhitectul Alexandru Beldiman, șef de proiect, membri ai organizațiilor neguvernamentale, arhitecți, locuitori ai orașului. Au fost prezentate exemple din alte țări. Concluzia majorității urbaniștilor și arhitecților prezenți în sală a fost că pasajul constituie mai degrabă o rezolvare tipică anilor ’60-’70, care nu răspunde nevoii actuale de mobilitate și care nu are legătură cu o înțelegere contemporană a spațiului urban. Astăzi, pietonul, nu autoturismul, este pus în primul plan.

Dezbaterea a fost organizată ca urmare a solicitărilor venite din partea unor organizații neguvernamentale și a comentariilor publicate de cetățeni pe site-ul PMB.

Proiectul prezentat și susținut de Primăria Municipiului București ridică patru probleme de fond: de respect față de proprii cetățeni, de oportunitate, de soluție arhitecturală si de încadrare într-o viziune generală. Să le luăm pe rând.

A. Respectarea propriilor cetățeni și a regulilor europene

Pentru intervențiile majore în oraș, statele membre ale Uniunii Europene au prevăzut câteva reguli elementare, care se referă în special la consultarea cetățenească, la transparența decizională, la concurența loială între proiectanți și la implicarea societății civile, de fapt a utilizatorilor spațiului supus schimbării. Practic, un proiect de reconfigurare urbană a unei piețe importante din oraș se face cu respectarea următorilor pași:

1. Mediatizarea intenției primăriei de a reamenaja o piață publică, concomitent cu apelul lansat cetățenilor de a aduce comentarii în acest sens. Începe dezbaterea publică.
2. Lansarea temei de proiectare, parte integrantă a unui concurs public de idei.
3. Jurizarea independentă, în cadrul căreia profesioniști în domeniu evaluează proiectele depuse si declară câștigătoare soluția optimă.
4. Dezbaterea publică pe proiectul câștigător. Se prezintă soluția aleasă, cetățenii fiind invitați să-și exprime punctul de vedere și să facă eventuale sugestii. Dacă opoziția cetățenilor față de proiect este totală, atunci se poate ajunge chiar la abandonarea proiectului.

Așa funcționează lucrurile într-o capitală europeană, atunci când în joc se află una din piețele centrale ale orașului, de regulă cu valoare simbolică mare pentru cetățeni, cum este fără îndoială cazul Pieței Romane. Câte dintre aceste puncte s-au respectat la proiectul propus?

B. Oportunitatea proiectului

Justificări de bază ale inițiatorilor, conform hotnews.ro:

1. „Rezolvarea civilizată a accesului în stația de metrou“ este motivația principală a proiectantului. Este un argument de-a dreptul hazliu… Suntem așa de înstăriți noi, bucureștenii, încât ne permitem să plătim 15.000.000 de euro pentru a „face civilizată“ o intrare la metrou, fie ea și în Piața Romană?
2. „Fluidizarea traficului în zona intersecției“ este motivația principală a Primăriei. Stimați domni, un sens giratoriu semaforizat (ca în prezent) va rămâne – cu sau fără treceri de pietoni pe stradă – un sens giratoriu semaforizat! Autoturismele vor sta la aceeași culoare roșie a semaforului, numai pietonii vor fi obligați sa orbecăie într-un pasaj subteran ca
   niște cârtițe, fără posibilitatea de a folosi zebra de la suprafață. Studiile de trafic la care se face referire arată că, prin noua propunere, s-ar câștiga câteva minute. Nici măcar cei mai înverșunați șoferi bucureșteni nu ar fi de acord să plătească 15.000.000 de euro din banii lor pentru un minut câștigat ‒ mare atenție! ‒ într-o singură intersecție din oraș, urmând ca la următoarea intersecție să se blocheze din nou.

Nota bene, însuși autorul proiectului a contrazis afirmația primăriei, recunoscând că proiectul aflat în discuție „nu este o soluție pentru rezolvarea problemelor de trafic.“ Mai este așadar proiectul oportun în aceste condiții?

C. Proiectul ca soluție de arhitectură

Calități arhitecturale în viziunea proiectanților, conform hotnews.ro:

1. „Lumina naturală“. După câte se poate distinge în planșele publicate, lumina naturală va proveni din aproximativ 5% din suprafața totală a pasajului, prin urmare nu se poate constitui într-un argument principal.
2. „În mijlocul pasajului va fi un luminator, care se va putea deschide“. Tocmai aici, sub intersecția cea mai intens circulată și poluată a capitalei, se propune un „spațiu luminat și ventilat natural“. Nu trebuie să fii specialist în domeniu ca să-ți imaginezi ce plăcere va fi pentru cetățenii din cafeneaua amplasată sub intersecție să-și
   bea cafeaua în noxele provenite de la tobele de eșapament și în zgomotul asurzitor al mașinilor care vor trece în viteză deasupra capetelor lor. Oare cum va arăta luminatorul situat la nivelul carosabilului și ce procent de lumină va mai pătrunde prin stratul gros de praf după câteva zile de trafic intens?
3. „Spații comerciale și cafenele în pasaj“. Aceasta ar însemna, de fapt, compromiterea spațiilor comerciale și a cafenelelor de la parterul clădirilor din împrejurimi și a relației trecătorilor cu acestea. Oferta actuală de la nivelul străzii este suficientă.

Care sunt, de fapt, beneficiile aduse de proiect, când singura idee valabilă și care merită cu adevărat atenție este refacerea zonei de vegetație în perimetrul pieței?!

D. Lipsa încadrării într-o viziune de dezvoltare generală a Bucureștiului

Străzile Bucureștiului se sufocă din cauza numărului mare de autoturisme care tranzitează orașul, bucureștenii se sufocă la propriu din cauza noxelor, iar administrația locală vine din nou cu un proiect punctual, care nu este parte integrantă a unei viziuni generale. Stimați domni, un nou pasaj subteran nu va rezolva niciodată problemele grave din capitală.

Dacă doriți într-adevăr îmbunătățirea traficului în București, alocați toate resursele financiare pentru finalizarea centurii exterioare. Astfel, jumătate din premisele de trafic de la care porniți acum vor dispărea.

Dacă într-adevăr doriți „civilizarea“ Pieței Romane, cu aproximativ 20% din bugetul de 15.000.000 euro, ați putea începe renovarea și restaurarea celor două case de patrimoniu „care plâng“, aflate în piață: Casa Nicolae Petrașcu, opera marelui arhitect Ion Mincu, aflată într-o stare avansată de degradare, și Casa Nanu Mușcel, de lângă ASE, imobil de sfârșit de secol XIX, actualmente în paragină.