„De unde ești?“ „Din București! Din capitală!“ veneau pe vremuri răspunsuri, cu mândrie! Ce reprezintă astăzi însă, capitala, pentru noi? Iată și câteva răspunsuri:
„Îți rămâne inima la orașul în care-ai făcut facultatea [...] Bucureștiul este orașul în care, pe 31 august, s-a întâmplat o beatificare! A monseniorului Vladimir Ghyka. Nu în Italia la Vatican, ci în București. Discutam despre ce s-ar putea face cu străzile, casele, locurile Bucureștiului și văd cum se sting, cum pier. Capitala trebuie să fie obrazul, fața cu care ne prezentăm noi, nu numai spre exterior, nu numai pentru ceilalți, pentru noi, pentru toți. Să ne umplem un pic de mândrie interioară, să ne placă ce se-ntâmplă în ea!“
Dr. Monica Mărgineanu Cârstoiu
cercetător științific gradul I la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“; președintă a Asociației Arhitectură. Restaurare. Arheologie.
„Bucureștiul nu mai înseamnă un loc de referință, mândria de a fi bucureștean. La extrema cealaltă, este un București alternativ, născut din disperare combinată cu idealism, romantism, cu plăcerea vieții, care în ciuda sorții, nu a dispărut încă la români. Am descoperit această efervescență în care nu mai credeam. Trebuie să descoperi Bucureștiul și descoperindu-l, poți să-l iubești. Suntem atât de speriați de mizeria care-o să ne intre în casă, încât ne-am blocat în fața ferestrelor proprii. Dacă deschidem puțin fereastra, încep să intre tot felul de raze de soare nebănuite și apoi, efectul bulgărelui de zăpadă. E o invitație realistă, la a întredeschide fereastra! Mai departe, fiecare își va găsi drumul.“
Vintilă Mihăilescu
antropolog, profesor universitar, fost director al Muzeului Țăranului Român
„Oriunde-aș fi, simt un fluture-n stomac atunci când aud București! Multe sunt locurile mărețe, încărcate de istorie, energie, dulceață, poezie, imaginație, colțișoare pe care mi-ar pare rău să le piardă. Parcurile unde m-am sărutat pentru prima oară. O plimbare la șosea, în anotimpul în care înfloresc teii, e balsamul sufletului meu. Mă doare tare nepăsarea și lipsa de respect pe care o avem cu toții față de locul în care trăim. Lăsăm să cadă istoria în praf și derizoriu, lăsăm să se părăginească locuri încărcate de semnificații, ce-ar trebui să constituie mândria noastră, definiția noastră. Păcat!“
Maia Morgenstern
actriță de teatru și film
„Bucureștiul este locul în care m-am format ca om, unde am făcut facultatea și evident că lucrul ăsta m-a legat afectiv de el, este locul primelor iubiri, este locul unde lucrez și singurul loc din România în care aș putea să-mi desfășor confortabil activitatea profesională. Și dacă suntem legați identitar și afectiv de România, Bucureștiul este centrul ei. Dacă te declari român, înseamnă că aparții unei comunități, care este mai mult decât unde lucrezi, unde mănânci, cât câștigi și este, într-un fel, simbolul acestei comunități și al acestei identități.“
Nicușor Dan
profesor și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române; președintele Asociației „Salvați Bucureștiul“
„Capitala unei țări ar trebui să fie simbolul cel mai reprezentativ. Mă bucur că merg în alte țări și lumea mă-ntreabă: „De unde ești?“, „Din București!“, „Da, știu, e capitala României“. Este mare lucru! Noi nu vedem strălucirea lui, trebuie să vină cineva din afară să ne povestească cât de frumos este. Nu știm să apreciem. Cred că fiecare dintre noi are datoria să lupte pentru orașul acesta, nu neapărat să-l mențină curat, asta e o obligație deja, dar să fie mândru că face parte din acest loc. Ar trebui să ne trezim și să facem ceva ca Bucureștiul, capitala României, să fie chiar simbolul țării!“
Ana-Maria Brânză
scrimeră, componentă a echipei naționale de spadă fete
„Capitala ne reprezintă nu doar pe noi bucureștenii, ci întreaga țară. Și este poarta de intrare în România. Mi-aș dori ca în cât mai scurt timp să ne putem bucura de o capitală mai curată. Am avut prieteni care au revenit în țară și chiar erau încântați că au găsit capitala mult schimbată în bine. Pe problemele de sport, ar fi grozav să avem o Sală Polivalentă, un bazin olimpic în care să putem organiza și noi competiții internaționale și să primim și noi oaspeți de peste hotare, să concurăm și să ne bucurăm împreună.“
Carmen Bunaciu
înotătoare, profesoară de educație fizică și sport, antrenor emerit
„Bucureștiul trebuie să redevină un oraș prietenos cu locuitorii lui, un etalon pentru turismul din România, o vitrină a realizărilor românești dar mai ales a patrimoniului extrem de bogat pe care ni l-au lăsat înaintașii. Este extrem de divizat, agresat, trebuie refăcut totul pentru sudura socială. Dau exemplu marile parcuri ale Bucureștilor, care cândva erau loc de adunare a bucureștenilor, unde se produceau activități în comun și era o plăcere de ieșit. Sub comunism, au fost retezate aceste funcții sociale, iar acum se fac multe pompierisme, nu lucrurile de fond pe tradiția locală.“
Ing. Dan Ghelase
președinte ARTRAD (asociație non-profit pentru promovarea artei și culturii tradiționale din România)
„Bucureștiul este un oraș vital și destul de atrăgător. Are în același timp, în mod paradoxal, o tentă antipatică. O doză de tristețe, de neputință, ai senzația că aici nu se poate face treabă. Ceea ce pare simplu, devine complicat. Îi lipsește, pornind de la lipsa de respect dintre administrație și cetățeni, demnitatea. Cetățeanul are caracteristica unei vitalități remarcabile, administrația în schimb, este incapabilă și disprețuitoare. Și-atunci, se creează un raport de indiferență și dispreț reciproc. Asta i se datorează în mare parte primarului. Din cauza asta eu nu cred că la ora asta Bucureștiul e o capitală.“
Șerban Sturdza
arhitect, vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România, director executiv al Fundației Pro Patrimonio
„Bucureștiul e orașul meu natal, pe care cumva îl urăsc și îl iubesc în egală măsură. Când mă duc prin țară și îl aud pe câte unul vorbind urât de București, iau foc, mă-nfurii! E ușor să spui „orașul ăla murdar“. Pentru că e ca un peron de gară. Fiecare, care aterizează în orașul ăsta, să-și asume condiția de locuitor al orașului! Nici bucureștenii n-au conștiința apartenenței la oraș. Oamenii care iau decizii sunt needucați și cu orgoliu de ctitor. Așa s-a îmbogățit orașul, s-a umplut de gunoaie, de clădiri de o urâțenie rarisimă.“
Cristi Puiu
regizor, scenarist
Paradoxal, într-adevăr! Un oraș iubit, dar urât în același timp, antipatic, dar care îți dă fluturi, trist și aparent căzut în deznădejde, dar atât de viu și efervescent, un oraș de care ar trebui să fim mândri, dar care nu ne mai interesează. Și totuși, un oraș ce nu ne părăsește nicidecum și care ne reprezintă-n fiece moment. Și mai ales, o capitală! A noastră! Obrazul pe care-l arătăm întregii lumi. Și poate că, trezindu-ne din apatie, vom începe „să îi deschidem puțin fereastra“, ș-apoi ușor, ușor, „efectul bulgărelui de zăpadă“. Bună dimineața, București!