În vara lui 2012, un grup de absolvenți și de studenți la Arhitectură au obținut acordul proprietarului pentru a igieniza o casă aflată pe un bulevard celebru al capitalei și a o integra în viața comunității. Carol 53 este un program cultural independent, un spațiu de exprimare liberă, o idee care poate servi drept model de abordare pragmatică grupurilor de inițiativă care doresc să intervină în spații degradate sau abandonate. Este un spațiu apolitic, deschis, ce stimulează, încurajează și promovează inițiativa. Am stat de vorbă cu Lucian Sandu-Milea și cu Solot Dan Cristian, doi dintre tinerii implicați în acest proiect.

Cine sunteți voi?

Suntem studenți la arhitectură.

Care este povestea casei de la numărul 53?

Este un program experiment. Au mai fost inițiative similare înaintea noastră. Îți trebuie foarte mult curaj sau foarte mulți bani. Sunt multe clădiri de genul ăsta care ajung să fie renovate, dar mare parte suferă dacă este oprit șantierul din lipsă de fonduri și oricum toate sunt scoase din circuitul comunității.

Locuiți permanent aici?

Da, noi doi da, dar nu toți cei din proiect. Ideea principală a fost să nu mai stăm separați, fiecare în apartamentul lui, ci să ne vedem într-un loc, să avem condiții mai plăcute și în același timp să facem și ceva cu spațiul respectiv. Să-l facem semi-public.

Apoi am început să ne gândim că poate dacă proiectul se dezvoltă mai mult ar trebui să separăm spațiul public de cel privat. Ține și de stilul de viață, am îmbrățișat ideea asta de insulă. Mulți dintre noi avem și propriile noastre activități și joburi plătite.

Nu vă e incomod să locuiți aici?

Am ajuns la nivelul la care aici este acasă. Dar stilul de viață este foarte alternativ, nu presupune neapărat atașamentul de un loc anume. E un mecanism în care acționezi mult mai liber. Libertatea asta presupune decizii pentru acțiunile tale, nu înseamnă că nu facem nimic. În această iarnă am muncit mai mult decât am muncit oriunde în altă parte, dar aveam programul și ritmul nostru propriu.

Ce lucrări de reabilitare ați făcut până în prezent și cu ce bani?

Prima lună a fost cea mai grea și a fost de igienizare. În a doua lună ne-am ocupat de acoperiș. Dacă ploua două zile la rând, subsolul se inunda. Nu existau țevile de canalizare, de apă, elementele din metal dispăruseră, așa că a trebuit să proiectăm și să reinstalăm. Băile nu mai existau, chiar și unii pereți lipseau. Și refacerea tâmplăriei ne-a dat multă bătaie de cap.

Vrem să arătăm că se pot face lucrurile astea în colaborare cu specialiști, dar și cu ajutorul comunității. Costurile majore sunt cu forța de muncă și noi am găsit alternativă la acest cost.

Deocamdată singura sursă de venit este acest proiect. Inițial au existat niște bani proprii investiți dar puțini, foarte puțini. Nu știu dacă sumele strânse din evenimentele organizate de noi aici vor renova casa, dar cu siguranță vor stopa degradarea. Ăsta a fost și angajamentul nostru față de proprietar: ca timp de doi ani să stopăm degradarea gravă a casei.

Ce fel evenimente găzduiți?

Expoziții de fotografii, concerte, piese de teatru, seri de lectură, bazar de obiecte diverse, evenimente pentru oameni cu probleme financiare.

Ce se întâmplă dacă proprietarul vine și spune că dorește să vândă casa sau pur și simplu să vă dea afară?

Am discutat cu proprietarul, care este și el arhitect. În niciun caz nu dorește scoaterea casei din circuit. Este normal că am avut cu dânsul o înțelegere pe doar doi ani ‒ nu ne cunoștea, nu prezentam nicio garanție. Trebuia să ne oferim răgaz reciproc. Noi am adus valoare clădirii prin conceptul nostru de spațiu cultural. Sunt multe clădiri noi care stau abandonate, goale. Cea mai mare amenințare pentru o clădire este lipsa de utilitate. Perspectiva frumoasă este un București în care dezvoltatorii să realizeze un peisaj în care simți că ești într-un oraș cu clădiri bine argumentate estetic, economic și social.

Vreți să faceți din acest experiment o rețetă de succes, să preluați și alte case abandonate din București?

Au fost mulți care au preluat din conceptul ăsta de hub (n.red. nod) cultural. Am fost și noi influențați de el așa cum se manifestă în străinătate, nu l-am inventat. Facem parte dintr-un val, dintr-o mișcare. Multe cluburi și baruri și-au adăugat și funcția culturală.

Cum pot alți oameni să se implice, să contribuie la revitalizarea acestui loc?

Aici am avut o surpriză: mulți veneau la petreceri, dar nu și la partea de șantier. Transformările vizibile necesită componenta asta de muncă. Bineînțeles că și artiștii au aportul lor prin evenimentele la care participă cu arta lor. Încercăm să menținem balanța între voluntarii care se implică în munca fizică și cei care își aduc aportul în mod artistic.

Avem o listă cu activități fizice: de curățat două camere, de finalizat o baie. Lucruri pe care le poate face orice om: de așezat o bibliotecă, cărți, de văruit, de curățat pereții.

Căutăm pe cineva care să se ocupe de organizarea de evenimente pentru ca noi să ne putem concentra asupra șantierului. De postat pe Facebook avem nevoie, de facut PR la evenimente. Nu suntem foarte pretențioși: ne dorim să nu abandoneze lucrul început.

Foto: Dana Lupașcu