Ceasornicarul – meseriaș de modă veche?

Încă de la primele ore ale dimineții, bucureștenii intră în ritmul alert al orașului și pornesc într-o călătorie plină de salturi – ocolesc bălțile, coboară două trepte în loc de una pentru a prinde metroul potrivit, citesc știrile pe diagonală, schimbă priviri pe furiș. Pentru a domoli iuțeala trecătorilor și, mai ales, pentru a mai găsi o clipă de tihnă, ar fi recomandată o vizită la un ceasornicar care să potrivească orele.

Cu-cu, cu-cu… Cu mare greutate pot fi găsiți domnii maiștri în mecanică fină. Unii cred că ceasornicarii au murit, alții bănuiesc că și-au găsit alt drum. Însă domnul Mirel Stoicescu își așteaptă clienții pe treptele unui bloc de lângă Piața Veteranilor, unde poate fi zărită de pe trotuar inscripția „Ceasornicărie. Reparații speciale“. Masa de lucru este o imagine în miniatură a întregului atelier: ceasuri, scule cumpărate sau făcute manual, pensete, rotițe, uleiuri, cadrane, aparate moderne, diferite lentile și multă lumină.

Domnul Stoicescu a învățat să desfacă primele ceasuri de la tatăl său, când avea doar 12 ani. Cu multă răbdare, studiu teoretic și practic, atenție și consecvență, a cunoscut frumusețea și complexitatea meseriei de ceasornicar. Din păcate, nu are ucenici cărora să le transmită pasiunea pentru ceasurile mecanice, să-i inițieze în istoricul lor și să le deschidă calea spre acest domeniu al minuțiozității și al perfecțiunii, la care puțini au acces.

Printre valorile promovate în atelier se regăsește încrederea, pe care a testat-o în diferite împrejurări. Domnul Stoicescu povestește că a primit vizita unui domn distins, care l-a rugat să-i repare pe loc un ceas de aur foarte scump. Deși i-a explicat că reparația necesită o atenție deosebită și un interval de timp mare, totuși clientul n-a fost de acord să-l lase în atelier, de teamă că ceasornicarul îi fură sau îi înlocuiește piesele prețioase. Ca să-i dea o lecție, domnul Stoicescu i-a „furat“ balansul chiar în timp ce purtau discuția, dovedindu-i că, dacă într-adevăr ar fi avut astfel de intenții, ar fi putut să-l înșele. Dar onestitatea și respectul sunt mai importante decât câteva piese din aur.

Chiar dacă a deveni ceasornicar pare demodat și fără viitor, domnul Mirel Stoicescu caută informații și noutăți în domeniu, scrie despre ceasuri pe blogul său (watchmakermirel.blogspot.com), speră să își poată îmbunătăți trusa de scule, să își echipeze atelierul cu aparate noi și să predea ștafeta unui ucenic responsabil.