Scrisoare primită de la domnul Dănuț Șerban

Pe 6 iulie, am aflat despre conferința de presă susținută de ministrul Culturii, domnul Daniel Barbu, unde a fost prezentat Memorandumul semnat cu SC Electrica SA, societate aflată în proces de privatizare, și viitorul rezervat câtorva muzee preluate, printre care Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida“. După ce, timp de un an, lucrasem benevol pentru muzeu, sperând să dau un suflu nou funcționării acestuia, acum apărea un moment de cotitură și voiam să aflu cum îl văd cei aflați la conducerea țării.

La o astfel de conferință, aș fi dorit să aud că vor urma vremuri mai bune pentru muzeu, deoarece, de aproape 30 de ani, mai mult de jumătate din spațiul expozițional este închis publicului. Din păcate, cu tot efortul făcut de minister pentru a prelua cele două-trei muzee, pasul mult așteptat nu a fost anunțat.

Să ne facem înțeleși! Un proiect frumos, intitulat „Parcul Național al Științei și Tehnicii“, fusese propus și susținut de importanți oameni de știință, de mai mult timp. Proiectat în zona Parcului Carol, acesta ar fi cuprins, după restaurare: Muzeul Național Tehnic, Centrala Electrică Filaret (transformată în Muzeul Energiei), Gara Filaret (transformată în Muzeul Transporturilor), Institutul Astronomic, precum și alte monumente aflate în zonă.

Conferința de presă anunța însă punctul terminus al acestui proiect.

Totul a început cu peste 10 ani în urmă, cu vânzarea cel puțin ciudată a unei clădiri aflate pe lista monumentelor istorice – Gara Filaret. Dacă știe cineva de ce o Hotărâre de Guvern (!), HG nr. 88/1995, nu este respectată, fără ca nimeni să dea socoteală, să îmi spună și mie. Cum a fost posibil ca, în anul 2000, acest edificiu să fie vândut unei firme particulare, fără ca nicio instituție a statului să-și exprime dreptul de preempțiune?

Și, undeva mult mai aproape de zilele noastre, urmarea: Centrala Electrică Filaret, deși înscrisă pe lista monumentelor istorice Cod LMI: B-II-m-B-19461, este privatizată în cadrul procesului de privatizare a filialelor S.C. Electrica S.A. Iar întrebarea revine: nicio instituție publică nu-și exprimă dreptul de preempțiune?

Cele două clădiri ar fi permis statului să realizeze un ansamblu muzeal într-o zonă extraordinară, dezvoltând astfel nu numai activitatea turistică, dar și pe cea educativă. Astfel ajungem la momentul prezent, în care domnul ministru anunță un posibil viitor al Muzeului Național Tehnic. În loc să fie evidențiate resurse pentru a dezvolta acest muzeu, prima idee pe care o primim este mutarea muzeului într-un nou spațiu, alături de Muzeul Politehnicii. Poate cineva ar trebui să arate că acest lucru este nu numai nerecomandabil, dar și imposibil. Muzeul Național Tehnic are un spațiu desfășurat de zece ori mai mare decât cel al Muzeului Politehnicii, și tot este insuficient pentru miile de exponate. Toate clădirile din Polizu la un loc abia dacă ar permite funcționarea celor două muzee, cu condiția să aibă spații adecvate ca dimensiuni, să nu fie atât de dispersate și să existe bugetul necesar pentru consolidare, climatizare și asigurarea sistemelor de securitate. Ca să nu mai vorbim că mutarea din Parcul Carol reprezintă o ștergere a istoriei Muzeului Național Tehnic, principalul muzeu de această factură din țară, iar apropierea de Muzeul Politehnicii duce și la estomparea valorii muzeale a celui din urmă.

Toate vorbele însă nu fac cât o imagine. Poate ar fi bine ca principalii factori de decizie să facă o vizită de documentare atât la Muzeul Politehnicii, cât și la Muzeul Național Tehnic.

Dănuț Șerban

P.S. Unde o fi făcut public proiectul menționat de domnul ministru, ce buget presupune, ce durată are și ce avize a primit?