„Academia de Studii Economice va deveni o universitate internațională până în 2020“, a declarat înaintea începerii festivității dedicate Centenarului ASE, pentru Ziarul Financiar, rectorul Academiei de Studii Economice, Pavel Năstase.
În luna aprilie s-au împlinit 100 de ani de la înființarea Academiei comerciale. În primii 10 ani, aceasta a funcționat într-o clădire închiriată care în prezent nu mai există, în locul ei fiind, acum, parcarea din preajma Ateneului Român. Se pare că actualul sediu a fost construit pe locul unde a fost grădina cu „plopii fără soț“ din binecunoscuta poezie a lui Mihai Eminescu (sursa www.adevarul.ro). Anul trecut, Academia de Studii Economice (ASE) cumpără o clădire istorică, cunoscută sub numele de casa Nanu-Muscel din Piața Romană, cu 3,8 milioane de euro, în vederea construirii unui corp nou prin demolarea acesteia.
Arhitectul Șerban Sturdza ne-a prezentat părerea sa :
„Dintr-o casă care stă ca un ghimpe, ocupă locul, ar putea să devină una din grupul de încăperi care formează modul de prezentare a Academiei de Studii Economice. Pe de altă parte, ar putea să însoțească un studiu economic, care să dovedească că patrimoniul este o resursă economică. Așadar, pentru un economist, ar fi un prilej de glorie să facă o analiză și să demonstreze că, de fapt, gestul de a recupera și recicla o clădire veche într-un loc reprezentativ cum e piața Romană, poate deveni o reclamă extraordinară pentru pragmatismul economic în ceea ce privește partea culturală și de memorie. Casa Nanu-Muscel ar putea deveni un reper important în mijlocul orașului.“
În continuare, arhitectul Șerban Sturdza a afirmat, în calitate de director executiv al fundației Pro Patrimonio, că aceasta ar fi dispusă să ofere asistență:
„Într-o astfel de situație, este importantă consultarea unui specialist, care poate spune dacă o clădire merită sau nu să fie păstrată, precum și efectuarea unei analize cu rol de argument, care să prezinte variantele disponibile. Așadar, o hotărăre în sensul demolării casei fără o analiză, cum s-a întâmplat la Matache, este cea mai proastă treabă.“
Valorificarea economică a patrimoniului arhitectural este confirmată de evoluția recentă a centrelor urbane din țările dezvoltate și aduce beneficii tuturor actorilor sociali implicați: proprietari, comunitatea locală, specialiști (arhitecți, restauratori, ingineri) și autoritatea publică. Zonele istorice ale centrelor urbane pot fi relansate economic și social prin proiecte de regenerare urbană, având patrimoniul ca punct de pornire.
În România există, încă, percepția potrivit căreia patrimoniul reprezintă un obstacol în calea dezvoltării urbane. Tendința la nivel mondial este de integrare a patrimoniului construit în peisajul urban. Instituțiile și persoanele implicate în protejarea zonelor istorice pot beneficia de avantajul că alte țări au găsit, deja, soluții și le-au aplicat în vederea dezvoltării durabile si a unei vieți cât mai sănătoase și mai plăcute înoraș.
Având în vedere obiectivul ASE-ului, de a deveni universitate internațională, aceasta ar trebui să nu piardă din vedere organizarea de cursuri despre economia patrimoniului construit. Valoare de emblemă pentru economie, universitatea, atât prin profil, dar și prin poziționarea sediului în centrul orașului, ar putea fi un model practic de economie, conform principiilor economice din întreaga lume, de economie culturală și de dezvoltare integrată. Cursurile de economie a patrimoniului pot fi adresate studenților Academiei de Studii Economice, precum și profesioniștilor implicați în regenerarea urbană a zonelor construite protejate. Oricine merge pe stradă și privește în jur simte lipsa informațiilor despre modele de bune practici din alte țări și a soluțiilor de implementare în România. Soluțiile economice care implică patrimoniul arhitectural susțin și generează, pe termen lung, turismul cultural.
Casa Nanu-Muscel poate deveni, astfel, un exemplu aplicat al principiilor care se studiază pe băncile facultății, o soluție concretă, adaptată la realitatea din România.
