Ați avut vreodată nemulțumiri față de ce se întâmplă în spațiul public al cetății? Cu toții avem. De regulă, impresia noastră este că tocmai celor responsabili de rezolvarea problemelor nu le pasă. Pe de o parte, așa este, însă cei responsabili suntem și noi, fiecare.
De ce?, vă puteți întreba. Apartenența la o societate trebuie exercitată activ printr-o implicare civică având la bază informarea corectă și comunicarea constantă între autorități și cetățeni. Ca și în cazul relațiilor personale, comunicarea eficientă și constantă stă la baza unei relații de succes. Așa că dacă doriți instituții care să-și facă treaba și care să vă rezolve problemele, atunci comunicați, comunicați, comunicați.
Un foarte important – dar, din păcate, puțin folosit – canal de comunicare între cetățeni și autoritățile locale este petiția. În calitate de cetățeni, cu toții avem dreptul la petiționarea instituțiilor publice, acestea fiind finanțate din taxele tuturor și trebuind să funcționeze în interesul tuturor. Fie că dorim să ne exprimăm poziția față de o situație din mediul public sau doar să solicităm informații, putem folosi cu încredere petiția.
Conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, „accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public [...] constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice“.
Conform legii 544, Art. 2:
„a) prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate sau instituție publică, precum și orice regie autonomă, care utilizează resurse financiare publice și care își desfășoară activitatea pe teritoriul României, potrivit Constituției;
b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care prevede activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau modul de exprimare a informației.“
Cum funcționează o petiție?
Toate instituțiile publice au obligația să înregistreze și să răspundă, în termenul prevăzut de lege (10 zile sau cel mult 30 de zile), petițiilor depuse de cetățeni în scris și, mai nou, în variantă electronică.
Pentru a depune corect o petiție, întâi și întâi trebuie să identificăm în responsabilitatea cărei instituții intră problema semnalată. De exemplu, personal am înaintat recent o petiție cu privire la Parcul Tineretului din București, pentru a sesiza faptul că mai multe felinare sunt nefuncționale, fiind distruse în totalitate sau având becurile arse. După o scurtă cercetare, am aflat că Parcul Tineretului aparține de Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB). Am înregistrat o petiție electronică pe site-ul Primăriei Municipiului București. Rezultatul a fost că primăria a sesizat firma care administrează felinarele, și în răspuns au menționat că înlocuirea va fi făcută în mai multe etape. De asemenea și-au cerut scuze pentru disconfortul creat, ceea ce a
fost deja o victorie.
O petiție este o cerere care prezintă o problemă și solicită rezolvarea acesteia de către instituția abilitată. Conform Art. 6, alin. 3, o petiție corectă trebuie să conțină instituția publică sau autoritatea căreia i se adresează, informația solicitată sau, cum a fost în cazul meu, sesizarea și datele de identificare ale solicitantului: nume, adresa de domiciliu, date de contact. În ultima vreme, multe instituții acceptă și petiții online, trimise prin e-mail, pe lângă cele clasice. Odată petiția trimisă către instituția abilitată, un întreg mecanism birocratic se pune în mișcare.
Indiferent de răspunsul la petițiile noastre, trebuie să înțelegem că fiecare petiție contează. Fiecare petiție pune în mișcare instituția respectivă și pe oamenii care lucrează acolo. Mai multe petiții ne fac vocea auzită și, în cele din urmă, respectată și ascultată.
Ce faci dacă nu ți se răspunde?
Legea nr. 544/2001 prevede că refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat. Dacă te afli într-o astfel de situație, poți depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective, în termen de 30 de zile de când ai luat la cunoștință. Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul este transmis persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare aplicate celui vinovat. În plus, poți înainta o plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliezi sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, iar instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune. (sursa: avocatnet.ro)
Petiționăm, deci existăm
Ca un exemplu personal, eu am început experiența petiționării prin e-mail cu ocazia implicării în campania „Salvați Roșia Montană“, petiționând Avocatul Poporului. Apoi pe plan local, la Primăria Sectorului 4, pentru mașinile parcate pe trotuare, la Primăria Municipiului București, pentru felinarele sparte și becurile arse din Parcul Tineretului, la RATB, pentru a introduce hărți cu traseele autobuzelor în autobuzele propriu-zise, și la REBU, pentru a solicita lămuriri cu privire la folosirea clopotelor de reciclat și pentru a afișa indicații pentru reciclare pe acestea.
Și voi? De unde vreți să începeți?