Panou publicitar, nefuncțional, inestetic, nepotrivit cu ansamblul, abandonat în zona Gara de Nord.
Așa cum o locuință are tot felul de mobile, și orașul este proprietar de mobilier urban. Ce înseamnă asta? O sumedenie de obiecte presărate în diverse locuri. Au vreun rol? Ei bine, da,așa ar trebui! Fie estetic, fie funcțional. Am început să inventariez astfel de obiecte și vă invit și pe dumneavoastră să participați la acest proiect. Fotografiați-le și trimiteți-ni-le pe adresa redacției (redactie@infobdb.ro), specificând locul unde se află obiectul.
Mersul prin oraș e un fel de traseu cu obstacole, fără vreun premiu la final. De câțiva ani au apărut cutii din lemn sau din ciment, umplute cu pământ, în care sunt plantați diverși arbori. Rostul lor este să răspundă nevoii de vegetație a orașului; dacă îi punem în lăzi, îi putem muta! Dar chiar și în ghiveci, un arbore nu poate supraviețui fără îngrijire. Iar copacii trăiesc cel mai bine în pământ, așa că de ce să-i punem în cutii? La fel și florile, orice plantă de altfel. Lăzile se strică repede, plantele sunt adesea anuale, fiind înlocuite cel puțin o dată pe an, ceea ce înseamnă mereu și mereu alte cheltuieli, în loc să alegem soluții economice și durabile. În plus, chiar avem nevoie să importăm specii de prin alte părți? Copacii și florile specifice zonei sunt frumoase și ne sunt foarte dragi. Vrem umbră de nuc și culorile pastelate ale mușcatelor.
Cabină telefonică, nefuncțională, murdară, inestetică, nepotrivită cu ansamblul, abandonată în Piața Universității.
Alt obiect nefolositor și agresiv care a ocupat în această vară spațiul public este un fel de umidificator tip semitunel, cu spațiu generos pentru reclamă, montat pe trotuar în zonele cu trafic mare de pietoni, dar folosit de foarte puțină lume. Ne aflăm la mijlocul lunii octombrie și aceste dispozitive încă sunt pe trotuar, ilustrare a grijii ce ne-o poartă administratorii orașului. Pe ele scrie „Primăria Municipiului București“. Ca să fie clar cui mulțumim. Unele dintre ele sunt adevărate „izvoare cu lac de acumulare“ și vegetație instantanee. Odată montate, banul e încasat și nimeni nu se mai ocupă de întreținerea lor.
Pe lângă obiectele amintite mai sus, mai sunt multe alte piese de mobilier care ne ies în cale: cabine telefonice abandonate, grămăjoare de pietre, panouri publicitare, stâlpi etc. Le vedem, trecem grăbiți, căscăm ochii de mirare, zâmbim amar sau ne revoltăm. Constatăm că banii orașului se duc pe… te miri ce. Avem dreptul, ca cetățeni, să facem sesizări către administrațiile de sector pentru fiecare obiect care ne incomodează. Spațiul public ne aparține și nu este loc pentru depozitat.
Sistem Interactiv Teritorial de Informare a Cetățenilor. Aha! O fi cu fise? Că de funcționat, nu funcționează din cele 15 verificate decât unul – cel din față de la Muzeul Antipa. Dar are cameră video, deci lux! O costa mult?
Indicator rutier care semnalizează parcarea subterană de la Universitate. Dacă ești pieton, ai ocazia să faci slalom. Un stâlp metalic în mijlocul trotuarului e prea puțin. E nevoie de doi ca să simți distracția!
Un pic de apă pulverizată înainte de intrarea în parc este o experiență de neînlocuit. E cu piscină în aer liber? Dar cum trecem de ghivecele cu copăcei?
Jardinierele din beton pentru flori merg de minune pe trotuar. Dar și pe spațiul verde! Eh, ce spuneți? De reciclat e cazul să vă lăsați. Jardiniera zice: „doar dacă mă sari“!