În epoca de piatră, oamenii strigau sau făceau semne pentru a-i feri pe ceilalți de un pericol sau pentru a-și anunța semenii că au găsit hrană. Cu timpul, salutul a devenit un simbol. Astăzi, salutul este prima și cea mai importantă manifestare de curtoazie cu care întâmpini pe cineva, un gest de politețe. Și în timp ce politețea este indispensabilă oricărui om din lume, excesul de ceremonie și ploconeala sunt în egală măsură cotate ca lipsă a politeții.

Niciun om nu este atât de neînsemnat încât să nu merite un salut. Ludovic al XIV-lea o saluta și pe ultima bucătăreasă cu aceeași curtoazie pe care o manifesta și față de doamnele de la curtea sa. Așadar, un salut politicos nu este e prostie, nu scade demnitatea, ci constituie doar un gest simplu, de respect față de cei din jurul nostru.

Aceasta a fost partea teoretică. În continuare să vedem și partea practică:

• Bărbații salută primii femeile.
• Tinerii salută pe cei mai în vârstă.
• Subalternii salută superiorii în grad.
• Cum procedează o femeie de vârstă mijlocie când șeful este mai tânăr? Șeful bine crescut va fi cel care o va saluta, așa cum o cere regula în cazul în care te întâlnești cu o femeie cunoscută. Dacă el întârzie să facă aceasta, femeia îl va saluta, fără să considere că ar fi un afront faptul că nu a primit salut din partea șefului.
• Nou-veniții salută pe cei prezenți.
• Mai exact, la intrarea într-o încăpere, compartiment de tren, sală de ședințe, sală de curs, birou, sală de așteptare, lift, magazin cel care intră va saluta primul. Asta nu înseamnă că vom saluta pe toată lumea, mai ales când intrăm într-un supermarket, autobuz, oficiu poștal sau gară.
• Elevii și studenții salută cadrele didactice.
• Persoanele din mașină salută pietonii cunoscuți.
• Femeia însoțită de un bărbat o salută pe cea care merge singură.
• Oamenii bine crescuți se salută reciproc, simultan.
• Nu se salută cu țigara în gură, mestecând gumă sau cu mâncare în gură (cu gura plină), cu scobitoare în colțul gurii. Este o dovadă de nepolitețe față de persoana salutată și, în același timp, o carte de vizita proastă pentru cel care salută în acest fel.

Pe curând, la revedere!