Rostul parcării

17 aprilie 2013

Fiecare își dorește o mașină care îi poate da libertate de deplasare, comoditate și chiar un plus în statutul social. Mașina e un obiect, precum altele din casa fiecăruia (patul, dulapul, televizorul), doar că ea stă tot timpul în stradă.

Strada e un bun comun, adică aparține și altora, care poate nu au mașini. E un loc unde fiecare are dreptul să se poată deplasa comod, în siguranță, acolo unde are nevoie. Totuși, pentru că tot mai mulți dintre noi ne „depozităm“ bunurile personale pe spațiul comun, locurile de deplasare sunt tot mai înguste și mai neplăcute (atât carosabilul, cât și trotuarele). Dacă posed multe obiecte, la un moment dat camera nu îmi va mai fi suficientă pentru a le depozita. La fel se întâmplă și pe stradă, care nu poate să depoziteze toate mașinile. Așa cum nu-mi sparg pereții ca să am mai mult loc de adunat lucruri, nici străzile nu se pot și nu trebuie lărgite tot mai mult, ca să așezăm din ce în ce mai multe mașini.

Ce facem cu ele atunci? Construim parcări, supra- sau subterane. Dar acestea costă și necesită timp. De aceea trebuie să înțelegem că folosirea personală a spațiului public (parcare) trebuie plătită – fonduri pe care și administrația trebuie să le gestioneze, astfel încât să amenajeze aceste spații de depozitare a mașinilor. E greșit să credem că dacă avem mașină, e automat dreptul nostru de a o lăsa oriunde e loc și, mai ales, să avem pretenția să fie gratis. Câteva reguli simple ne pot face tuturor viața mai bună și, mai încet sau mai repede (depinde și de noi), lucrurile se vor îmbunătăți.

Există locuri despre care știm că sunt foarte aglomerate și că duc lipsă de locuri de parcare. Acolo renunțăm să mergem cu mașina. Folosim bicicleta sau transportul public.

Trotuarele și spațiile verzi nu sunt locuri pentru parcat. Evităm să urcăm mașinile pe locurile pentru pietoni sau pe cele înverzite. Mai bine o ducem mai departe de locul unde avem nevoie să ajungem și revenim pe jos, decât să incomodăm pietonii (și șoferii sunt pietoni) sau să distrugem spațiile verzi.

Plătim taxele de parcare și solicităm administrației publice un program concret și eficient pentru construirea de parcări, atât în cartierele de locuit, cât și în punctele de interes din oraș, dar fără a distruge patrimoniul (așa cum a făcut în mod nejustificat în cazul parcării de la Piața Universității).

Un loc de parcare gratis este o lipsă de respect pentru restul cetățenilor. Înseamnă că eu folosesc abuziv, în interes propriu, un bun public, restricționând accesul celorlalți!

Adaugă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. (*) - câmpuri obligatorii

*

Vreau să primesc notificări prin e-mail când apar comentarii noi.
Dacă doriți să primiți notificări fără a scrie acum un comentariu, click aici.

doamnei
Raluca Munteanu
București, iunie 2013