În 2013 porneam o acțiune – scrisoare deschisă pentru Hotel Concordia.
Au trecut doi ani și singurele două lucruri care s-au petrecut sunt schimbarea proprietarului străin cu unul cu cetățenie română, deci am crede, mai atașat de simbolistica locului, și învelirea fațadei clădirii cu o prelată cu o placă „monument istoric”. În ianuarie 2013 a fost organizată o dezbatere publică în cadrul căreia au vorbit și au stat de vorbă cu noi domnii Neagu Djuvara, Șerban Sturdza, Stelian Tănase, Gabriel Bassarabescu (gazda) și Nicușor Dan. Am scris și noi aici.
Ieri seară, în cadrul emisiunii Dincolo de ziduri (în fiecare vineri, de la ora 18:30, la Radio România Actualități) domnul Bassarabescu a povestit despre anii trecuți, când domnia sa, alături de alți oameni de cultură, a pornit acest demers întru restaurarea unui simbol istoric și cultural.
Între timp, primarul Municipiului București, domnul Sorin Oprescu, și arhitectul-șef, domnul Gheorghe Pătrașcu nu au realizat vreun pas concret, vizibil și notabil. Refuză ostentativ să comunice numele proprietarului și ne duc cu vorba de la an la an. Domnul Oprescu a declarat în martie 2013: „Clădirea e dată în urmă cu 12 ani, e retrocedată. O persoană particulară a cumpărat drepturile procesuale în 2001”, când primar al Municipiului București era cel ce apoi a fost ales președintele României, domnul Traian Băsescu. Nu vă alarmați, deși ajuns președinte, nici domnia sa nu a catadicsit să depună eforturi pentru a reda demnitatea hotelului Micii Uniri.
Tot domnul Oprescu mai declara în 2013 că primăria nu are bani pentru a cumpăra edificiul. De șosele suspendate însă are, iar ministrului Culturii nu a găsit de cuviință „să-i facă insistent curte” decât ca să demoleze Hala Matache și să lărgească o simplă șosea. Și țineți cont că de câțiva ani guvernul este format de partidul care l-a susținut la ultima sa candidatură la primărie, în 2012, și care îi este alături și azi. Deci lamentarea „Eu vreau să fac, dar nu mă lasă ceilalți” nu mai este valabilă de ani buni în cazul de față. „Mie mi-au luat în ultimii trei ani toți banii de locuințe sociale și de cumpărat clădiri patrimoniale. În 2009 am avut bani, mi i-a tăiat Consiliul (n.r. Consiliul General al Municipiului București). Am avut bani pentru trei-patru clădiri. Nu rezolvam problema, dar începeam. Acolo unde am putut să o fac, casa lui Anton Pann, celelalte case care am mai putut, am făcut-o. Și nu numai asta. Dar e insignifiant față de posibilitățile pe care le-aș fi avut… De șase ani stă Curtea Veche respinsă de toți miticii. […] În orice caz, clădirea Concordia va fi refăcută și nu distrusă.”
Fotografie realizată de Carol Popp de Szathmári
Sursa foto: www.istorie-pe-scurt.ro
Cele mai recente vești de la autorități le avem din ianuarie 2014, în urmă cu un an, când domnul Oprescu preciza într-un interviu pentru RFI: „ Situația s-a remediat la sfârșitul anului 2013, în momentul în care clădirea fostului Hotel Concordia a ajuns să aibă un singur proprietar, persoană fizică, de cetățenie română, care a cumpărat clădirea. Însă abia acum pot spune că există o promisiune fermă și chiar au demarat procedurile pentru obținerea autorizațiilor de consolidare, restaurare și refuncționalizare a fostului hotel Concordia. Noul proprietar al imobilului a contractat deja o firmă de arhitectură care realizează proiectul necesar restaurării fostului hotel Concordia. Împreună s-au adresat Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului București pentru sprijin în obținerea autorizațiilor necesare”.
A mai trecut un an și… nicio mișcare. Actualul proprietar este ținut secret, protejat nu știm de ce anume, nu ne spun care este firma de arhitectură contractată și nici cât vor dura lucrările de restaurare. Asta deși, dacă toate sunt adevărate, ar fi numai motive de mândrie.
Ce spune legea?
Art. 9.
(1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
(2) Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică și de amenajare a teritoriului, la nivel național și local.
(3) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice și a zonelor de protecție a acestora sau instituirea unor servituți poate fi inițiată și aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
(4) Aplicarea de servituți care au drept consecință desființarea, distrugerea parțială sau degradarea monumentelor istorice și a zonelor lor de protecție este interzisă.