Interviu cu Ariel Constantinof, fondator Tribul.eu

Ariel Constantinof este șeful „Tribul“, o firmă de curierat pe bicicletă creată în 2010, care donează 10% din câștig pentru cauze sociale. E biciclist. Nu de foarte multă vreme, de prin 2008. Iar acum are 22 de ani. Nu s-a mulțumit să ruleze doar prin oraș, a iscat plimbările pe bicicletă, care au precedat marșurile cicliste urbane de astăzi.

BDB!: Ariel, deși o parte din BDB e ciclistă, noi am aflat de tine prin activitatea ta online. Ești blogger (n.r. o persoană care scrie periodic pe un blog, un fel de jurnal online) cu state vechi.
Ariel Constantinof: Da, am creat blogul personal www.arielu.ro, apoi unul colectiv www.amdoar18ani.ro, ambele în liceu, în 2008, din cauza căruia am fost și exmatriculat. Apoi, la noul liceu, am pornit și site-ul de dezvoltare personală www.motivonti.ro. Ambele proiecte încă funcționează prin participarea voluntară a diverselor persoane care s-au regăsit în mesajul acestor bloguri.

BDB!: De ce ai fost exmatriculat?
A.C.: Din cauza a ceea ce am scris pe blog, cei de la liceul privat, m-au considerat antisemit. Se întâmplau tot felul de lucruri în liceu, iar eu am scris despre ele pe blog. Le înțeleg decizia. Fiind un liceu privat, au ales să nu îmi mai presteze acel serviciu deoarece scrisesem despre ei într-o lumină nefavorabilă. În urma exmatriculării, în clasa a IX-a m-am mutat la liceul de stat „Cantemir Vodă”. A fost un șoc pentru mine să descopăr sistemul de stat, după 9 ani în care am făcut parte dintr-un anume colectiv și am învățat în niște condiții foarte bune, în clase cu numai 20 de elevi, unde profesorii acordau o atenție deosebită fiecărui elev. Atunci m-am lovit de realitate și am realizat că problemele pe care le aveam eu în sistemul privat erau nimicuri pe lângă ce se întâmpla în sistemul de stat.

BDB!: Ai continuat să scrii pe blog?
A.C.: Da, am continuat să scriu și eu, dar au început să scrie și alți colegi. Blogul a devenit colectiv, practic un spațiu de campanie, de modelare. Am avut chiar și o minicampanie împotriva fondului școlii. Am căutat în lege și am descoperit că este ilegal să dai bani școlii. Nimeni nu îți dă chitanță pentru ei, iar sistemul de învățământ de stat ar trebui să fie 100% gratuit. A fost interesant să îmi conving colegii să nu mai dea bani pentru fondul școlii.

BDB!: Și i-ai convins?
A.C.: Nu pe toți. O minoritate. Dar reacția online a fost extraordinară. Scriau elevi din toată țara că și ei aveau aceeași problemă sau despre ceea ce li se întâmpla dacă nu duc bani la școală. Unora li se scădea nota la purtare, de exemplu, deși nu este legală această practică. Acest blog a fost o experiență extraordinară pentru mine. Acela a fost primul loc unde am făcut bani din blogging, datorită lui am cunoscut foarte mulți oameni, cu acest blog am fost la evenimente.

BDB!: Iar în 2010, la 19 ani, ai deschis „Tribul“. Ce te-a motivat?
A.C.: „Tribul” este o afacere socială. Odată cu descoperirea dezvoltării personale, am citit o serie de cărți despre afaceri sociale. Acest lucru s-a combinat cu marșurile pe bicicletă (BikeWalk), pe care le organizam în liceu, prin intermediul blogului. La primul marș, au venit cinci oameni, la al doilea au participat douăzeci, iar la a treia strigare au venit cam o sută, iar evenimentul a fost televizat. Acest lucru m-a motivat să duc pasiunea mea pentru bicicletă la un alt nivel și asta a dus la crearea afacerii sociale care este Tribul.

BDB!: Crezi că marșurile au schimbat ceva concret? Au avut vreun impact ce poate fi măsurat în timp?
A.C.: Marșurile sociale pe bicicletă nu au schimbat poate nimic la nivel înalt administrativ, dar au avut un rol educațional, atât în rândul pietonilor, cât și al șoferilor. Foarte mulți oameni pe care îi cunosc și-au cumpărat biciclete și au adoptat acest stil de transport. Șoferii au devenit mai conștienți că existăm. Numărul bicicletelor a crescut exponențial din 2008 și până în prezent. A apărut chiar și publicitatea pe bicicletă. Ceva cu siguranță s-a schimbat în concepția oamenilor. Sper ca, într-o zi, mașinile să aibă la dispoziție o singura bandă, iar bicicletele sa aibă restul carosabilului.

BDB!: Și ce te-a inspirat să-i dai acest nume afacerii, „Tribul“?
A.C.: Cartea lui Seth Godin, „Triburile“. El scrie, în general, despre marketing, dar această carte este despre cum se formează comunități de oameni, în mare parte online, dar nu numai. Iar eu tocmai observam atunci „tribul” de oameni care se formase în urma plimbărilor pe bicicletă (BikeWalks). Și tot atunci văzusem un documentar despre evrei, care se trag din doisprezece triburi, și mai apoi un documentar pe Youtube, care se numește The Tribes (Triburile), despre tot felul de comunități mici de oameni, una dintre ele fiind chiar „tribul” curierilor pe bicicletă din New York. Așa că din toate punctele venea numele acesta: trib, trib…

BDB!: Cu ce vă deosebiți de celelalte câteva firme care mai au curieri pe bicicletă?
A.C.: Diferența majoră este că ei fac livrări care durează mai mult și coletărie, iar noi livrăm foarte repede, în maximum 2 ore. Noi suntem dedicați curieratului pe bicicletă, spre deosebire de alte companii, care au cel mult o divizie de bicicliști. Și, cel mai important, suntem singura afacere socială pe biciclete. Ceea ce facem noi este să convingem niște firme să facă CSR (n.r. responsabilitate socială corporatistă). Responsabilitatea socială înseamnă că acele companii decid în mod voluntar să contribuie la o societate mai bună și la un mediu mai curat. Din tariful plătit nouă pentru o livrare pe bicicletă, 10% donăm asociației Mai mult verde, pentru proiectul Cicloteque (parcurile de biciclete de închiriat gratis). Astfel, la sfârșitul anului toți clienții noștri au donat indirect bani, devenind astfel responsabili social. In mod normal, apelând la oricare altă firmă de curierat nu s-ar fi întâmplat asta. Și nici măcar nu îi costa ceva în plus.

BDB!: Voi câte biciclete aveți?
A.C.: De aproximativ trei luni de zile, livrările merg mai bine, astfel încât acum avem cinci curieri permanenți și până la cincisprezece persoane care lucrează atunci când avem comenzi foarte mari. Curierii lucrează cu bicicletele lor personale, care sunt biciclete fixe, ca în filmul Triple Rush, pe care îl recomand ca să înțelegeți cum funcționează curieratul pe bicicletă. Sunt oameni pasionați de acest sport, care au o anumită condiție fizică și o orientare foarte bună în București.

„Din punctul meu de vedere, se pot construi o groază de chestii în România. Aș face mai mult, dacă aș avea mai mult timp.“

BDB!: Și cum a fost la început, cum au aflat de voi clienții?
A.C.: Nu știu. Noi n-am avut publicitate nicăieri. Știți ce se spune, că cea mai bună publicitate e aceea care merge de la om la om. Noi ne-am făcut fani în timp: sunt niște oameni, o parte clienții noștri, care ne urmăresc activitatea și ne felicită când avem realizări.

BDB!: Lumea vă privește cu drag…
A.C.: Da, apoi sunt și alți factori: ineditul afacerii pentru București și povestea noastră. Noi nu suntem doar o firmă de curierat, cumva transmitem și niște mesaje. Am câștigat chiar un premiu anul acesta cu proiectul nostru la Viena, la Velo-city, unde ne-am prezentat cu mesajul că noi educăm orașul, avem costuri minime, nu poluăm deloc, suntem niște oameni pasionați de mersul pe bicicletă, care fac niște livrări foarte rapide. Am luat locul 2… Dar, revenind, am avut și câteva interviuri…

BDB!: La televizor…
A.C.: Da, dar tot de la om la om au fost și ele. Am o clientă, care nouă ne place și care are tot o firmă mică, de cosmetice organice. Ea ne-a recomandat clienților ei. Am fost contactat recent de trei firme mari, care vor contracte cu noi… Ele au sute de livrări lunar, în contextul în care noi am avut cinci sute de livrări luna asta, iar eu sunt foarte mulțumit. Anul trecut, noi aveam la final de lună, șaizeci-șaptezeci. Deci cu ele, cifra noastră s-ar dubla și asta este super! Că tot vorbeam de mesaje, o astfel de firmă m-a contactat nu atât pentru livrări, ci pentru că noi le completăm mesajul. Compania aceasta va scoate o gamă nouă de produse bio și vrea ca ele să fie livrate de manieră ecologică pentru bloggeri, presă. Practic, este ca o campanie de publicitate. Sunt chestii la care nici nu m-am gândit inițial, nedorind să fac publicitate, iar acum se transformă în ceva mult mai mare, ca un bulgăre care crește.

BDB!: Spuneai de premiul de la Viena, cum a fost?
A.C.: Velo-city este un eveniment anual, o conferință de mai multe zile, în care se discută chestiuni legate de ciclism. Anul acesta, tema a fost ciclismul urban. Premiul a constat în participarea gratuită a unei persoane la atelierele Velo-city, eu trebuind să acopăr doar cazarea. Cel mai interesant a fost schimbul de experiență pe care l-am avut cu alți curieri pe biciclete din Viena. Am avut ocazia să îi întreb cum își organizează activitatea, care este metoda lor de a livra, care e sistemul lor de dispecerat și de a împărți comenzile. Au deja foarte multă experiență în domeniu și este fascinant să înveți de la ei!

BDB!: Primești multe cereri de angajări?
A.C.: Cel puțin trei cereri pe zi. De când am înființat Tribul, am avut sute de aplicații. Este dificil să găsești omul potrivit pentru acest job. Oamenii trebuie să înțeleagă că se câștigă atât cât sunt dispuși să muncească. Curierii sunt plătiți la procent, mi se pare metoda optimă de a motiva și responsabiliza oamenii. De exemplu, este decizia lor dacă doresc să ia o livrare foarte lungă, din Militari până în Otopeni. Iar dacă stai să calculezi, în raport cu orele lucrate, salariul este unul bun. Nu lucrează nici 8 ore în fiecare zi și fac și o activitate de care sunt pasionați. Nu este doar un job, este un stil de viață.

BDB!: Planuri de viitor?
A.C.: În curând o să lansăm o aplicație pentru smartphone-uri, prin care clienții vor putea plasa comenzi, iar curierul le va prelua în timp real. Sunt foarte entuziasmat de acest soft, ne va optimiza activitatea foarte mult. Sper să creștem în viitorul apropiat, există deja un context favorabil creșterii cererii pentru serviciile noastre și sper să rămânem flexibili.